Unii spun ca sunt un neam ucrainean, altii ca sunt daci, care au imprumutat acum sute de ani o limba slava. Oricum ar fi, hutulii si-au castigat pe merit faima de oameni liberi ai padurii. Urmariti un material de George Mihai si Vlad Ciobanu despre viata ultimilor hutuli!
Ca sa ajungi din vatra comunei Moldova Sulita catre catunele imprastiate pe vaile cascate intre obcine, strabati drum lung. Si frumos deopotriva.
Cu cat inaintezi spre varf, in inima padurii, cu-atat realizezi mai tare de ce hutulii nu si-au abandonat niciodata viata din creierii muntilor. Izolarea aceasta i-a ajutat sa nu-si piarda de tot limba, obiceiurile si mestesugurile.
Doar o mana de oameni se mai incumeta sa mai traiasca aici, iarna in special.
Invatati, insa, cu iernile grele, hutulii nu isi fac griji decat poate dupa ce zapada trece de nivelul gardurilor. Dar in inima muntilor, gasim si taine pastrate din mosi-stramosi.
Ganditi-va la cate le ofera codrii hutulilor, din primavara pana tarziu in toamna! De toate au invatat sa se foloseasca oamenii. Fara sa se planga ca nu au nici acum electricitate ori apa curenta, ca farmacia si spitalul sunt atat de departe. Aici, nu s-au avut decat unii pe altii si toti- pe Dumnezeu.
Graiul hutul e unic. Si asta ii tine inca uniti. Desi nimeni n-a putut stabili cu exactitate originile neamului lor, cel mai probabil hutulii ar fi urmasi ai dacilor liberi si ar trai aici de cand lumea. Iar ce au mostenit din batrini, pastreaza. Cum ar fi sculptatul in os, fildesul de Romania, cum il numesc cei de-aici.
In fiecare drug de lemn si-n fiecare crampei de os hutulul a vazut ceva. Ba o unealta, ba o podoaba, un ornament. Pe toate a invatat sa si le faca singur. La fel cum face si mesterul Mircea Murga astazi.
Iarna, cand vantul bate naprasnic si deseneaza flori de gheta in geam, mesterul e cel mai multumit.
##VIDEO101473##
Citește și: Durere in partea stanga a corpului – cauze si remedii
