În 2025, economia globală pare să respire mai ușor, dar această ușurare ascunde riscuri structurale și dezechilibre ascunse în sistem.
După ani de volatilitate financiară, pandemie, conflicte regionale și schimbări climatice care au perturbat lanțurile de aprovizionare, economia mondială înregistrează în prezent o creștere de aproximativ 2,6%, conform celor mai recente date furnizate de instituțiile financiare internaționale. Este o veste aparent bună, dar care necesită o analiză mai profundă pentru a înțelege ce înseamnă, de fapt, pentru piețele globale, pentru economiile naționale și pentru cetățeanul obișnuit.
O creștere de 2,6% este, în termeni istorici, o medie modestă, care semnalează o revenire parțială, dar nu o relansare robustă a ciclului economic global. Economia mondială a fost ținută în loc de mai multe forțe contradictorii: deși inflația începe să se tempereze în marile economii occidentale, dobânzile ridicate continuă să încetinească investițiile productive. În paralel, țările emergente se confruntă cu presiuni bugetare tot mai mari, datorii externe crescute și un acces limitat la piețele de capital.
Această dinamică complexă este influențată și de tranziția energetică, care aduce cu sine o presiune suplimentară asupra sectoarelor tradiționale. De asemenea, reconfigurarea geopolitică globală, cu axele Washington–Beijing și Moscova–Teheran în prim-plan, generează incertitudine în rândul investitorilor și strategilor economici. Creșterea de 2,6% este astfel un echilibru precar între prudență și speranță, între stagnare și adaptare.
La nivelul gospodăriilor, această creștere nu se resimte uniform.
Inegalitățile cresc, salariile reale stagnează în multe regiuni, iar protecția socială suferă ajustări în numele disciplinei fiscale. Dincolo de cifrele agregate, se ascunde o realitate economică polarizată, care necesită reforme structurale, dar și o regândire a paradigmei economice dominante.Pentru a înțelege mai bine ce susține această creștere și care sunt vulnerabilitățile sale, este necesar să analizăm fundamentele acestei dinamici globale. Ceea ce pare o redresare ar putea fi doar o pauză între două valuri de criză.
Factorii principali care alimentează creșterea de 2,6%
Această creștere economică globală, deși modestă, este susținută de un ansamblu complex de factori sinergici care, în ciuda dificultăților geopolitice și financiare, acționează ca piloni de stabilizare. Primul element care merită analizat este redresarea consumului intern în marile economii dezvoltate. Statele Unite, de exemplu, au beneficiat de o revenire solidă a cererii interne, susținută parțial de economiile gospodăriilor acumulate în perioada pandemiei.
În Uniunea Europeană, deși fragmentată din punct de vedere politic și economic, implementarea programelor de investiții verzi și digitale din cadrul NextGenerationEU a contribuit la revitalizarea unor sectoare industriale. Germania, Franța și Italia se află într-o tranziție industrială dificilă, dar sprijinită de subvenții și politici industriale naționale. În Asia, China reușește să mențină un ritm de creștere pozitiv, deși mai scăzut decât în deceniile anterioare.
Strategia „dublului ciclu” a Beijingului — de stimulare a consumului intern și reducere a dependenței de exporturi — începe să dea rezultate, mai ales în domeniile tehnologice și energetice.Un alt motor important este digitalizarea accelerată. Transformarea digitală a administrației publice, educației și sectorului privat creează noi forme de productivitate, chiar și în economii cu potențial de creștere redus. Investițiile în inteligență artificială, automatizare și infrastructură digitală au contribuit la eficientizarea proceselor și reducerea costurilor, în special în economiile dezvoltate.
Totodată, unele țări din sudul global au cunoscut creșteri semnificative în sectoarele agriculturii, energiei regenerabile și serviciilor digitale. India, spre exemplu, a reușit să mențină o rată de creștere peste medie datorită reformelor fiscale, investițiilor străine și expansiunii clasei mijlocii urbane. Țări din Africa Subsahariană au beneficiat de creșterea cererii pentru minerale rare și alte materii prime esențiale pentru tranziția energetică globală.
Cu toate acestea, nu toți factorii sunt sustenabili pe termen lung. Multe dintre aceste creșteri sunt alimentate de datorii guvernamentale în expansiune și politici monetare care nu mai pot fi menținute la infinit. În plus, o mare parte din investițiile publice sunt direcționate către amortizarea șocurilor și nu spre proiecte productive.
Un rol aparte îl joacă și remitențele — banii trimiși de migranți către țările de origine — care au atins niveluri record în unele regiuni, devenind piloni ai echilibrului economic pentru economii fragile. Această dependență de surse externe de venit ascunde însă o vulnerabilitate profundă: o eventuală recesiune în statele dezvoltate ar putea întrerupe fluxurile de remitențe și, implicit, echilibrul macroeconomic din aceste regiuni.
Citește și: Durere in partea stanga a corpului – cauze si remedii
Astfel, în spatele unei cifre aparent pozitive, tabloul este unul cu multiple fațete: unele state avansează rapid, altele se zbat în stagnare, iar unele reușesc doar să supraviețuiască.
Riscurile ascunse și tensiunile care amenință stabilitatea
În ciuda optimismului moderat al unei creșteri globale de 2,6%, economia mondială se confruntă cu riscuri structurale care pot deturna acest parcurs fragil. Primul și cel mai iminent risc este legat de politica monetară restrictivă implementată de băncile centrale în ultimii ani. Ratele dobânzilor, aflate la cel mai ridicat nivel din ultimele decenii în SUA, zona euro și Marea Britanie, au început să afecteze creditarea, investițiile și, indirect, consumul. Dacă această politică va continua fără ajustări, există pericolul unei recesiuni tehnice în economiile avansate.
Pe plan fiscal, statele se confruntă cu constrângeri bugetare tot mai dure. Datoriile publice au crescut exponențial în ultimii ani, iar presiunile sociale și electorale pun la încercare capacitatea guvernelor de a menține disciplina financiară. În multe cazuri, ajustările bugetare se traduc prin tăieri în sănătate, educație și investiții în infrastructură, ceea ce afectează potențialul de creștere pe termen lung.
Geopolitic, incertitudinea domină. Războiul din Ucraina, tensiunile dintre SUA și China în Marea Chinei de Sud, conflictul israeliano-palestinian și instabilitatea din Sahel afectează încrederea investitorilor și redirecționează resursele statelor dinspre dezvoltare către apărare. Fragmentarea ordinii internaționale slăbește mecanismele multilaterale de coordonare economică, făcând mai dificilă reacția concertată la eventuale crize globale viitoare.
Un alt element de risc este reprezentat de schimbările climatice. Fenomenele meteorologice extreme — inundații, secete, incendii forestiere — afectează agricultura, turismul și infrastructura critică. Pentru statele sărace, care nu dispun de mijloace de adaptare, aceste șocuri climatice se traduc prin migrații interne masive, conflicte și instabilitate politică. Aceste consecințe nu mai sunt doar scenarii ipotetice, ci realități cu impact imediat asupra PIB-ului și a piețelor de muncă.
Nu trebuie ignorat nici riscul sistemic generat de noile tehnologii. Deși digitalizarea oferă oportunități uriașe, automatizarea și utilizarea extinsă a inteligenței artificiale amenință milioane de locuri de muncă în industrii tradiționale. În lipsa unor politici de recalificare și protecție socială adecvate, polarizarea economică și socială va crește, alimentând populismul și instabilitatea democratică.
De asemenea, piața imobiliară din unele regiuni — în special în China și în anumite zone din Europa — arată semne de supraîncălzire. O posibilă corecție drastică ar putea avea efecte în lanț asupra sistemului financiar, așa cum s-a întâmplat în criza din 2008.
Creșterea economică globală actuală este, așadar, o construcție delicată, aflată la intersecția dintre oportunitate și risc. Fără o regândire strategică, fără investiții în capital uman, infrastructură durabilă și coeziune socială, această creștere de 2,6% poate deveni un vârf izolat, urmat de o nouă perioadă de regres.
Citește și: Val de boicoturi: cum răspund consumatorii din Estul Europei
Citește și: România digitală: cum se vor cheltui miliardele din PNRR
Citește și: BNR anunță inflație mai mare: ce ascunde prognoza de 4,6%
