Grăsimea viscerală, numită și „grăsime ascunsă”, este unul dintre cei mai periculoși factori de risc pentru boli cronice majore.
Într-o lume dominată de diete fulger și soluții rapide, prea puțini români înțeleg cu adevărat cum funcționează grăsimea viscerală și cât de insidioasă este. Această formă de grăsime nu se observă cu ochiul liber și nu este întotdeauna vizibilă nici măcar la persoanele slabe, însă influențează profund sănătatea organelor interne, în special ficatul, pancreasul și intestinele.
Studiile recente arată că anumite alimente aparent obișnuite pot avea un efect direct asupra reducerii grăsimii viscerale, acționând prin mecanisme antiinflamatoare, reglarea nivelului de insulină și accelerarea metabolismului lipidic. Unul dintre aceste alimente, trecut adesea cu vederea în farfuriile românilor, are un efect documentat științific asupra mobilizării grăsimii adânci, fără efecte adverse și fără a necesita schimbări radicale în dietă.
Acest articol explorează în profunzime rolul neașteptat al acestui aliment – simplu, ieftin și accesibil – în echilibrul metabolic și în detoxifierea ficatului, explicând mecanismele biochimice care stau la baza acțiunii sale. De asemenea, vom analiza greșelile frecvente făcute de români în alimentația zilnică ce favorizează acumularea de grăsime viscerală, chiar și atunci când dieta pare „sănătoasă”.
Departe de promisiunile iluzorii ale suplimentelor-minune promovate agresiv online, soluțiile reale sunt mai aproape decât credem – în bucătărie, în alegerile noastre zilnice.
Puterea ascunsă a leguminoaselor în combaterea grăsimii interne
Cercetările nutriționale de ultimă generație readuc în centrul atenției leguminoasele, un grup de alimente adesea neglijat în meniurile moderne. Lintea, năutul, fasolea și mazărea sunt bogate în fibre solubile, proteine vegetale și substanțe fitochimice cu efecte metabolice dovedite. În special lintea, un aliment frecvent ignorat în favoarea cărnii sau a preparatelor rafinate, are o capacitate uimitoare de a reduce nivelul de grăsime viscerală în mod progresiv și natural.
Un studiu publicat în Journal of Nutrition & Metabolism arată că persoanele care au introdus zilnic 100–150 g de leguminoase în dietă timp de 12 săptămâni au înregistrat o scădere semnificativă a circumferinței abdominale, dar și a nivelului de trigliceride și insulină serică. Spre deosebire de dietele restrictive, consumul de leguminoase nu duce la carențe nutriționale și nu afectează masa musculară – o problemă frecventă în curele drastice de slăbire.
Din punct de vedere biochimic, fibrele solubile din linte se leagă de acizii biliari și grăsimile în exces din intestin, reducând absorbția lor și accelerând eliminarea prin fecale. În plus, conținutul ridicat de arginină stimulează oxidarea grăsimilor și crește sensibilitatea la insulină, ceea ce înseamnă un control glicemic mai bun și o producție redusă de grăsime nouă.
Un aspect puțin discutat este impactul lintei asupra florei intestinale.
O floră echilibrată (microbiomul intestinal) produce acizi grași cu lanț scurt care modulează expresia genelor implicate în stocarea grăsimii. Astfel, un simplu bol de linte pe zi poate acționa asupra metabolismului chiar la nivel genetic. De aici derivă efectul său durabil și profund asupra grăsimii viscerale – o abordare complet diferită față de cea a pastilelor sau suplimentelor detox.Citește și: Ce sa puneti in geanta de maternitate? Elemente esentiale pentru momentul nasterii
În bucătăria românească, lintea poate fi introdusă cu ușurință în supe, tocănițe sau salate, oferind sațietate de lungă durată și un aport caloric scăzut. Mai mult, spre deosebire de alte alimente „moderne” promovate de nutriționiști, lintea nu implică costuri ridicate și este disponibilă în orice supermarket, fiind ideală pentru familii cu bugete reduse.
Mecanismele tăcute prin care stresul și somnul influențează grăsimea viscerală
Deși alimentația este esențială, nu este singurul factor care influențează acumularea de grăsime viscerală. Neuroendocrinologia ne oferă o imagine complexă asupra modului în care stresul cronic și privarea de somn acționează ca factori independenți de risc pentru obezitatea viscerală, chiar și în lipsa excesului caloric.
Cortizolul, principalul hormon al stresului, este direct implicat în redistribuirea grăsimii către zona abdominală. În condiții de stres prelungit, glandele suprarenale eliberează cantități mari de cortizol, care favorizează lipogeneza hepatică și inhibă lipoliza. Cu alte cuvinte, corpul stochează grăsime în jurul organelor vitale ca reacție de protecție ancestrală, un mecanism care astăzi devine maladaptativ în context urban.
Privarea de somn amplifică acest efect prin reducerea secreției de leptină (hormonul sațietății) și creșterea nivelului de grelină (hormonul foamei). Astfel, persoanele care dorm mai puțin de 6 ore pe noapte sunt mai predispuse să consume alimente hipercalorice și au un metabolism mai lent, chiar și dacă fac sport. Mai mult, somnul insuficient afectează ritmul circadian și duce la un dezechilibru între glucoză și insulină, crescând astfel predispoziția pentru sindromul metabolic.
Pe termen lung, acest dezechilibru neurohormonal nu doar că duce la obezitate centrală, ci și la inflamație cronică de grad scăzut, care contribuie la declanșarea diabetului de tip 2, steatozei hepatice și chiar cancerului de colon. Este important de subliniat că acest proces se întâmplă lent, tăcut, fără semnale clare în fazele incipiente.
Există însă modalități de a întrerupe acest ciclu. Tehnici de respirație conștientă, meditația ghidată și yoga s-au dovedit eficiente în scăderea nivelului de cortizol și în reglarea axei HPA (hipotalamo-hipofizo-suprarenală). La fel de eficient este respectarea unui orar fix de somn, fără ecrane în ultimele 90 de minute înainte de culcare, și cu expunere la lumină naturală dimineața.
În cultura românească, stresul este adesea ignorat sau minimalizat, fiind considerat o componentă „normală” a vieții adulte. Totuși, impactul său fiziologic real asupra grăsimii viscerale și a sănătății metabolice ar trebui să fie tratat cu aceeași seriozitate ca și alimentația sau activitatea fizică.
Citește și: Economiile lumii se resetează: ce urmează după încetinirea bruscă
Citește și: România digitală: cum se vor cheltui miliardele din PNRR
Citește și: BNR anunță inflație mai mare: ce ascunde prognoza de 4,6%
