"E tatal meu, care mi-a dat viata, nu e usor. Mama s-a dus acum 21 de ani, tata s-a dus si el...I-a fost dor de ea, desi n-a fost niciodata bolnav, a facut si frontul. Suntem cinci frati, cel mare a murit si el. Ma uitam azi la cavouri. Nu luam nimic cu noi dincolo, chiar nu inteleg de ce e atata rautate in lume. E foarte greu, mama mi-a murit in brate. Fratele a murit la 55 de ani, in somn. A fost concediat, era somer, a stat un an fara serviciu. Nici el n-a fost bolnav niciodata. Nu pot sa ma jelesc. Imi veneau niste lacrimi de nu se mai opream, nu l-am mai vazut niciodata pe tata atat de gatit.
"Eu am apucat sa o plang in viata pe mama. Am stat cu ea in ultimele ei zile. Am internat-o si am facut tot ceea ce era posibil sa faca un copil. Am dus-o la Ploiesti, doctorii s-au ocupat de ea, dar avea 87 de ani. Nu mai putea sa manance, ce sa-i faci, asta-i viata! Si cu baiatul meu am mari probleme, e aproape paralizat, la doar 26 de ani.