Andrei Bănuță este unul dintre cei mai cunoscuți artiști din România. Tânărul a reușit să cucerească inimile a mii de oameni cu vocea sa. Însă, puțini sunt cei care cunosc dramele din viața artistului. În ediția de sâmbătă, 8 noiembrie, a emisiunii "40 de întrebări cu Denise Rifai", cântărețul a vorbit deschis despre pierderea fratelui său.
Andrei Bănuță, cu ochii în lacrimi! Ce spune artistul despre pierderea fratelui său
Viața lui Andrei Bănuță a fost marcată numai de tragedii. Pe lângă mama lui care s-a stins din viață, artistul a mai pierdut doi frați vitregi, dar și pe fratele lui cel bun, Dragoș, care era mai mare decât el.
Dragoș a fost diagnosticat la naștere cu o boală incurabilă, care i-a afectat gândirea, vorbirea și capacitatea de a se mișca. Specialiștii nu i-au dat șanse de supraviețuire, dar părinții lui Andrei Bănuță nu au renunțat. După mari sacrificii, aceștia au reușit să-l ducă pe Dragoș în străinătate, pentru tratament, dar și acolo specialiștii au fost rezervați. Cu toate acestea, părinții artistului i-au oferit toată îngrijirea de care avea nevoie și multă dragoste, iar micuțul a trăit până la vârsta de 12 ani.
Citește si: Milionarul Roman Novak și soția lui au fost găsiți morți, la o lună după ce au fost răpiți! Detalii șocante
Citește și: Biografie Andrei Bănuță: Ce studii are artistul și de unde a moștenit iubirea sa pentru muzică
Întrebat cum a resimțit pierderea lui, Andrei Bănuță a mărturisit în trecut că nu are multe amintiri cu fratele lui, pentru că atunci când acesta s-a prăpădit, el avea doar 6 ani. Însă, își amintește că după tragedia care le-a marcat viata, părinții și-au revărsat toată iubirea asupra lui și nu l-au certat niciodată, nici măcar când primea note mici la școală. Cu toate acestea cântărețul a mărturisit că a simțit o presiune, că trebuia sa facă cât doi copii.
În cadrul emisiunii "40 de întrebări cu Denise Rifai", Andrei Bănuță a mărturisit dacă a reușit să umple golul lăsat de fratele lui: "Nu, nu am cum! Oricât aș încerca eu să umplu golul acesta, e ca și cum m-ați întreba dacă tata a reușit să umple golul acesta față de mama. Nu are cum! Tata e altceva, mama a fost altceva, eu sunt altceva și fratele meu a fost altceva. Pot să vă spun despre el că prin prisma situației pe care a avut-o, a fost un înger toată viața și un înger este și acum. Părinții ne-au iubit pe amândoi și ne iubesc în continuare. Tata a suferit mai mult, și-a pierdut mai mulți copii, ambele neveste, nu a fost tocmai ușor, eu îmi doresc ca pe finalul vieții să simtă bucurie și mândrie pentru tot ce nu a simțit toată viața.Pentru mine e important asta. Dacă eu pot să fac asta... dacă e ceva neadevărat în ce zic, mă vede Dumnezeu! Tata trebuie să se bucure de mine, pentru că nu a avut parte de ceilalți."
