Lenny Wilkens, una dintre figurile emblematice ale NBA -ului și unul dintre puținii oameni care au făcut istorie atât ca jucător, cât și ca antrenor, s-a stins din viață la vârsta de 88 de ani, potrivit unui anunț făcut de familia sa luni.
Cine a fost Lenny Wilkens
Cu o carieră care s-a întins pe parcursul a peste patru decenii, Wilkens a atins excelența în baschet. Acesta a debutat în NBA în anii ’60, perioadă în care a redefinit poziția de conducător de joc. Într-o perioadă dominată de forță și viteză, el a adus inteligența tactică și calmul sub presiune, calități care l-au transformat într-un adevărat maestru al terenului.
De nouă ori selecționat în All-Star Game, Lenny Wilkens a condus clasamentele NBA la pase decisive în 1970, demonstrând o viziune de joc ieșită din comun.
După retragerea din activitatea de jucător, Wilkens a continuat să activeze în domeniul baschetului, din postura de antrenor. În 1979, a condus echipa Seattle SuperSonics către primul și singurul titlu NBA din istoria francizei.
Citește și: Trupul baschetbalistului american s-a intors acasa. Afla raportul final al medicilor legisti! VIDEO
Citește si: Milionarul Roman Novak și soția lui au fost găsiți morți, la o lună după ce au fost răpiți! Detalii șocante
Citește și: Afla totul despre moartea baschetbalistului american! VIDEO
Lenny Wilkens a avut o carieră impresionantă
Pe plan internațional, Lenny Wilkens și-a consolidat statutul de legendă când a condus echipa Statelor Unite spre aurul olimpic la Jocurile Olimpice din 1996.
Comisarul NBA, Adam Silver, i-a adus un omagiu emoționant, prin intermediul unui comunicat al ligii: „Lenny Wilkens reprezenta tot ceea ce NBA are mai bun.
În timpul carierei sale, Wilkens a bifat o serie de realizări care l-au transformat într-un simbol al excelenței:
- 9 selecții în NBA All-Star Game
- Lider NBA la pase decisive în 1970
- 1.332 de victorii ca antrenor – record absolut la momentul retragerii
- Campion NBA (1979) cu Seattle SuperSonics
- Numărul 19 retras în semn de respect de către Sonics
- De trei ori membru al Basketball Hall of Fame – ca jucător, antrenor și asistent al „Dream Team”-ului SUA din 1992
- Al doilea antrenor afro-american din istoria ligii, după Bill Russell.