Longevității umană a fascinat oamenii de Știința și filosofii timp de secole, impulsionând căutarea de a înțelege și, eventual, de a încetini îmbătrânirea.
De-a lungul istoriei și în diferite națiuni, oamenii au încercat să găsească metode care să le permită să își prelungească viața prin elixire primitive, asemănătoare poțiunilor, și biotehnologie. În zilele noastre, știința longevității a încetat să mai existe ca mit și a intrat în știința moleculară. Progresul în cunoașterea telomerilor, metabolismului și antioxidanților arată modul în care corpurile noastre îmbătrânesc la nivel celular. Aceste descoperiri indică faptul că nu putem preveni îmbătrânirea, dar putem controla rata la care aceasta se produce. Odată cu modificarea stilului de viață și dezvoltarea tratamentelor, creșterea duratei de viață a sănătății umane se dovedește a fi un obiectiv practic și nu un vis indezirabil.
Ceasul celular: Biologia longevității
Compoziția noastră genetică este esențială pentru longevitate. Ori de câte ori o celulă se divide, telomerii celulei, care sunt capacele protectoare de la capătul cromozomilor, se scurtează puțin. În cele din urmă, acest lucru diminuează capacitatea celulei de a se reproduce, ca indicație a îmbătrânirii biologice. Se crede că lungimea telomerilor este unul dintre cei mai buni biomarkeri ai îmbătrânirii, așa cum este percepută de oamenii de știință.
Telomerii nu sunt însă întreaga poveste. Modul în care metabolizăm este, de asemenea, foarte important. Procesele metabolice convertesc energia, dar duc la producerea de radicali liberi- molecule instabile care deteriorează membranele celulare, ADN-ul și proteinele.
În plus, restricția calorică și postul intermitent au intrat în atenția publicului datorită rolului pe care îl joacă în metabolism și în prelungirea duratei de viață. În studiile efectuate pe șoareci și oameni, s-a constatat că restricția calorică, în absența malnutriției, induce gene legate de longevitate. Aceste gene sunt utile în repararea ADN-ului deteriorat, promovarea funcției mitocondriale și rezistența la stres. Acest tip de rezultate indică faptul că îmbătrânirea nu este o problemă de timp, ci și o problemă de funcționalitate celulară și control al resurselor.
Oamenii de știință studiază, de asemenea, modul în care epigenetica, sau modificarea expresiei genelor, cauzată de stilul de viață și destin, afectează îmbătrânirea. Unele aspecte ale îmbătrânirii biologice pot fi modificate prin modificarea tiparelor de somn, a dietei și a exercițiilor fizice, permițând astfel o resetare a procesului de îmbătrânire biologică. Acest lucru susține ideea că durata de viață nu este determinată, ci poate fi formată prin decizii luate în viață.
Viitorul longevității: Suntem capabili să încetinim îmbătrânirea?
Următorul orizont în știința longevității este aplicarea ingeniozității obținute în laborator în practică la ființele umane. Activarea telomerazei este unul dintre domeniile promițătoare. O enzimă numită telomerază are capacitatea de a restaura telomerii, ceea ce este eficient în creșterea duratei de viață a unei celule. Stimularea animalelor prin experimente a înregistrat rezultate de întinerire, cum ar fi o mai bună funcționare a organelor și o vitalitate sporită. Însă, o activitate necontrolată a telomerazei ar putea ajuta și la creșterea cancerului, prin urmare, există un echilibru fin în acest sens pe care oamenii de știință încearcă să îl înțeleagă.
Dincolo de ereditate, controlul metabolismului prin intermediul medicamentelor și al dietelor bogate în grăsimi încă se dovedește promițător. Medicamentele care au fost inițial utilizate pentru tratarea diabetului și a transplanturilor de organe sunt, de asemenea, investigate în ceea ce privește beneficiile lor la îmbătrânire, cum ar fi metformina și rapamicina. Aceste substanțe par să imite efectele restricției calorice. și sporesc eficiența energetică și reducerea stresului celular. Atunci când sunt utilizate împreună cu exerciții fizice frecvente, acestea pot crește, de asemenea, capacitatea organismului de a contracara stresul oxidativ. daunele provocate de radicalii liberi.
Importanța antioxidanților a fost controversată, dar foarte importantă. Deși antioxidanții pot fi utilizați pentru a preveni distrugerea celulelor, excesele pot fi contraproductive pentru sistemul natural de apărare. Se pune mai mult accent pe echilibrarea supraîncărcării, deoarece oamenii de știință și-au mutat preocuparea către diete bogate în nutrienți în loc de suplimente sintetice. O astfel de dezvoltare este posibilă și datorită nanotehnologiei emergente și a utilizării antioxidanților specifici asupra celulelor îmbătrânite pentru a avea un efect cât mai mare asupra duratei vieții acestora, precum și asupra duratei lor de sănătate.
În cele din urmă, longevitatea va fi probabil atinsă ca o chestiune cu multiple aspecte- printr-un răspuns care ar considera îmbătrânirea ca o cale multi-biologică. Cercetătorii studiază faptul că combinația dintre telomeri, metabolism și antioxidanți ar crește durata de viață, dar și durata de viață sănătoasă, perioada de viață în care cineva nu este slăbit sau bolnav. Atâta timp cât nemurirea este imposibilă, îmbătrânirea poate fi cel puțin încetinită, iar acesta devine un proces științific cu propriile date, experimente și curiozitate.
Citește și: Evoluția moda digitală: Cum schimbă hainele virtuale cumpărăturile
Citește și: Sănătatea creierului în era digitală: Cum influențează tehnologia
Citește și: Orașe plutitoare: Am putea trăi pe apă până în 2050?