Maine se implinesc 36 de ani de la tragedia care a marcat o tara intreaga: cutremurul din 1977.
Ziua de 4 martie 1977 a fost una normala pana la ora 21 si 22 de minute. In acel moment s-a dezlantuit un cutremur cu o intensitate de 7,2 pe scara Richter. Desi a tinut mai putin de un minut, pentru milioane de romani a durat o vesnicie.
Cutremurul din 1977 a facut aproape 1.600 de victime, din care mai mult de 1.400 numai in Bucuresti. La nivelul intregii tari au fost circa 11.300 de raniti, iar 35.000 de locuinte s-au prabusit.
Medicul Falticeni Popescu era de garda la Spitalul de Urgenta Floreasca in seara de 4 martie 1977 si chiar si dupa 35 de ani isi aminteste pas cu pas acea garda.
"A fost un cosmar pe care nu as vrea sa-l mai traiesc sau sa-l mai traiasca cineva vreodata. Eu eram in sala in care pregateam o femeie pentru operatie si, cand am introdus acul in coloana pentru anestezie, a inceput sa se zguduie cladirea. Am realizat imediat ca e cutremur. Lumina s-a stins, au inceput sa se sparga geamuri, s-a auzit un vuiet ingrozitor si se simtea un praf puternic de caramida rosie. Am ajuns sub tocul usii, unde erau si ceilalti doi medici cu care operam. Era o tensiune extraordinara, cladirea se misca si zgomotul era infernal", povesteste, dupa 35 de ani de la dezastru, medicul stabilit in Statele Unite.
Falticeni Popescu spune ca, atunci cand s-a terminat cutremurul, a incercat sa se intoarca pe intuneric la pacienta abandonata pe masa de operatie, lucru imposibil deoarece in podea se facuse o gaura prin care credea ca vede ceva de la etajul inferior.
"Nu stiam ce vad prin gaura aceea, dar de fapt vedeam bucataria care era cu trei etaje mai jos", a declarat medicul.
Mormanele de moloz si oamenii care isi cautau cu disperare semenii sunt cele mai puternice amintiri din acele zile si pentru un fost lucrator din Armata, pe vremea aceea elev la scoala Militara Baneasa.
Cutremurul l-a prins intr-o tabara de primavara la Valenii de Munte si, imediat dupa, s-a facut apelul si plutoanele au fost trimise in teren.
"Veneau buldozere sa ia moloz si mai vedeai o mana, un picior. La Scala a fost prinsa o persoana de zid si medicii nu aveau voie sa intre pentru ca se putea darama blocul, iar medicii erau foarte de pret atunci. Un coleg al meu, caporal, s-a oferit sa intre sa-i taie piciorul prins sub o placa de beton pentru ca altfel nu putea fi scoasa de acolo. A taiat piciorul cu niste scule destul de rudimentare, iar seara a fost facut sergent", isi aminteste fostul angajat al Armatei.
Sursa: Mediafax.
