Pe data de 8 iulie, Biserica Ortodoxă îi prăznuiește pe Sfinții Mucenici Epictet și Astion, considerați cei mai vechi martiri atestați de izvoarele aghiografice în spațiul românesc. Moartea lor martirică a avut loc în anul 290, în timpul prigoanei împăratului Dioclețian, în cetatea Halmyris, un important centru creștin din Dobrogea antică, situat pe malul Dunării.
Această zi este una cu totul deosebită în calendarul ortodox, mai ales pentru credincioșii care doresc iertarea păcatelor și întărire sufletească.
Cine au fost Sfinții Mucenici Epictet și Astion?
Sfântul Epictet era originar din Răsărit și a fost înzestrat de Dumnezeu cu harul preoției, precum și cu darul vindecării celor bolnavi: orbi, ologi și demonizați. A fost un om al rugăciunii și al înțelepciunii, cu viață curată și dedicată pe deplin slujirii lui Hristos.
Sfântul Astion, nepot al senatorului roman Iulian, a fost adus la credință de către Epictet. Împreună au plecat spre cetatea Halmyris, unde și-au continuat lucrarea misionară. La scurt timp după convertirea sa, tânărul Astion a primit și el darul facerii de minuni, vindecând un îndrăcit și redând viața unui om care căzuse de la înălțime.
Această misiune nu a trecut neobservată. Comandantul roman Latronianus, aflat în cetate, a fost informat că doi străini predică împotriva cultului zeilor romani și convertesc oamenii la credința în Hristos. Din porunca sa, cei doi au fost arestați și supuși la numeroase chinuri. Cu toate acestea, nu au dat nicio informație despre originea lor, ci doar că sunt creștini.
Au rămas nevătămați după toate încercările – biciuiri, foame, sete – și în cele din urmă, Latronianus a poruncit să li se taie capetele.
Astfel, pe 8 iulie, Astion a fost martirizat primul, urmat apoi de preotul Epictet. A fost remarcat faptul că trupurile lor erau albe ca zăpada și aveau puteri tămăduitoare, aducând vindecare celor care le atingeau cu credință.Descoperirea sfintelor moaște
După Edictul de la Milan (313), trupurile celor doi martiri au fost îngropate în cripta bazilicii episcopale din Halmyris. Rămășițele lor au rămas necunoscute timp de secole, până la descoperirea lor în anul 2001.
Această descoperire a confirmat vechimea și autenticitatea cultului celor doi sfinți în Dobrogea, iar o parte din sfintele moaște au fost mutate în Catedrala Arhiepiscopală din Constanța, în timp ce restul au rămas la Mănăstirea Halmyris, devenind un important loc de pelerinaj.
Rugăciunea către Sfinții Mucenici Epictet și Astion
În ziua praznicului, dar și ori de câte ori trecem prin greutăți sufletești sau trupești, este bine să rostim cu evlavie această rugăciune către Sfinții Mucenici Epictet și Astion, cerând ajutorul lor în lupta cu păcatul și iertarea păcatelor:
Rugăciune către Sfinții Epictet și Astion
„Sfinților mucenici Epictet și Astion, căutați acum spre noi, cei ce cu umilință cădem înaintea sfintei voastre icoane și cinstim sfintele voastre moaște și ca unii ce v-ați învrednicit de mare cinste înaintea Atotputernicului Dumnezeu, rugați-vă Acestuia să ne izbăvească de toate necazurile și primejdiile și să dea iertare de păcate sufletelor noastre. Și ca cei ce sunteți podoaba și ocrotitorii ținutului Dobrogei, împreună cu sfinții martiri Zotic, Atal, Camasie și Filip, purtați de grijă mulțimii credincioșilor ce vă aduc vouă cinstire.
Citește și: Premieră pentru Biserica Ortodoxă Română: 16 femei urmează să fie canonizate
Primiți acum prinosul nostru de dragoste, laudă și mulțumire către milostivul Dumnezeu și prin darul celui Atotputernic, vindecați bolile noastre sufletești și trupești, după cum ați vindecat și copila acelui mare dregător. Și precum în timpul vieții voastre mulțime de oameni ați vindecat, asemenea vindecați și sufletele noastre cele asuprite de patimi și dureri. Și, după cum prin viață curată, credință și sfântă nevoință, ați biruit puterea vrăjmașilor diavoli și ați câștigat mila Dumnezeului nostru Celui în Treime slăvit, așa și pe noi întăriți-ne în credință și ajutați-ne să fim biruitori în lupta cu păcatul, spre câștigarea virtuților în locașurile cerești. Ca împreună cu voi să cântăm lui Hristos Dumnezeu în împărăția cea fără de sfârșit, că Lui I se cuvine toată slava, cinstea și închinăciunea, împreună cu Cel fără de început al Lui Părinte și cu Preasfântul și Bunul și de Viață Făcătorul Lui Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.”
