Comunitățile din întreaga lume se confruntă cu presiuni migratorii tot mai mari, pe măsură ce creșterea nivelului mărilor amenință locuințele, mijloacele de trai și siguranța.
Pe toate continentele, schimbările climatică au intensificat migrația persoanelor strămutate de pe coasta neprotejată către zonele sigure. Zone întregi, care odinioară erau sigure, sunt acum supuse inundațiilor și valurilor de furtună. Având în vedere creșterea rapidă a acestor strămutări, guvernele și agențiile internaționale caută cele mai bune modalități de a îmbunătăți elementul de adaptare și reziliență în rândul acestor grupuri afectate. Cercetătorii avertizează că zeci de milioane de persoane vor trebui strămutate până la mijlocul secolului, dacă nu se iau măsuri în mod cooperativ. Este important să înțelegem cauzele, magnitudinea și reacțiile la migrația climatică, astfel încât echitatea și sustenabilitatea să fie stabilite în proiectarea viitorului bogăției.
Înălțimea nivelului mării și un val de migrație în creștere
Relația dintre creșterea nivelului mării și migrație este reală. Aproape 40% din populația globului se află în zonele de coastă, însă acestea sunt extrem de vulnerabile la riscurile climatice. Din Bangladesh până în insulele Pacificului, terenurile agricole sunt erodate, iar apa sărată pătrunde în acestea, obligând familiile să se mute în zonele din interiorul continentului.
Această strămutare nu este întotdeauna bruscă, dar efectele sale sunt ireversibile și extinse.O mare parte din această schimbare a fost atribuită de către oamenii de știință tendințelor climatice cauzate de emisiile de gaze cu efect de seră. Nivelul mării crește cu peste 3 milimetri anual din cauza topirii ghețarilor și a expansiunii Pământului. Mai multe comunități, precum Kiribati și Maldive, se pregătesc să migreze inevitabil.
Strămutarea populației reprezintă, de asemenea, o nouă presiune în zonele urbane. Orașe precum Dhaka, Lagos și Jakarta primesc mii de migranți climatici în fiecare lună, supraîncărcând infrastructura și sistemele sociale. În absența unei planificări sporite a rezilienței, zonele de așezare supraaglomerate pot duce la cicluri de sărăcie și tensiuni.
Potrivit economiștilor, migrația ilegală poate priva țările în curs de dezvoltare de miliarde de dolari din productivitatea potențială într-un anumit an.În plus, adaptarea nu se referă doar la construirea de diguri maritime sau la mutarea satelor. Aceasta implică revizuirea locului și a modului în care locuiesc oamenii. Politicile climatice experimentale pledează în prezent în favoarea retragerii controlate, o politică prin care guvernul sponsorizează migrația înainte de dezastru. Această strategie preventivă ajută la reducerea pierderilor economice și contribuie la sustenabilitate pe termen lung. Țările vor putea transforma strămutarea într-o implementare mai sigură prin combinarea sistemelor de avertizare timpurie cu programe de locuințe durabile.
Consolidarea rezilienței prin adaptare și politici
Pentru a face față crizei migrației asociate cu creșterea nivelului mărilor, țările trebuie să îmbunătățească guvernanța climatică și adaptarea la nivel local. Politicile de mediu, inclusiv asistența socială, pot reduce la minimum strămutarea forțată. Indonezia este un exemplu excelent în acest sens: atunci când țara intenționează să își mute capitala din Jakarta, orașul care se scufundă într-un ritm mai rapid decât oricare altul, aceasta demonstrează cum planificarea la scară largă s-ar putea încadra în obiectivele naționale de reziliență.
Comunitățile statelor insulare mici ilustrează modul în care adaptarea la mediul în schimbare poate salva coeziunea comunității. Aceste țări pot construi rezistență locală la schimbările climatice prin investiții în energie regenerabilă, educație climatică și agricultură durabilă, în ciuda inevitabilității migrației. Măsurile pot fi folosite pentru a se asigura că ieșirea în străinătate nu implică ruperea identității culturale.
Sistemele financiare contribuie, de asemenea, semnificativ la adaptarea la schimbările climatice. Fondul pentru finanțarea infrastructurii, a schemelor de relocare timpurie și a oportunităților de angajare în zone mai sigure este furnizat de fonduri internaționale, inclusiv de Fondul Verde pentru Climă. Astfel de programe reduc traumele cauzate de strămutare prin asigurarea atât a stabilității financiare, cât și a nevoilor. Cu toate acestea, criticii au menționat lipsa unei finanțări suficiente în raport cu magnitudinea migrației care va urma în 2050.
Inovația și tehnologia contribuie, de asemenea, la reziliența oamenilor. Modelarea bazată pe date arată care comunități sunt expuse celui mai mare risc, astfel încât să se poată elabora planuri specifice de adaptare. Asistența imaginilor din satelit, a cartografierii prin inteligență artificială și implicarea locală vor face ca răspunsurile să fie eficiente și corecte în același timp. Știința și politica se integrează, iar societatea globală va putea plasa migrația climatică într-o evoluție gestionabilă.
În cele din urmă, problema creșterii nivelului mărilor trebuie tratată cu înțelegere și viziune. Migrația nu ar trebui să fie simbolul eșecului, ci trebuie definită ca o strategie de supraviețuire, o strategie bazată pe reziliență. Prin eforturi concertate la nivel global, omenirea va putea depăși provocarea reprezentată de o climă în schimbare și va menține demnitatea și siguranța celor mai afectați.
