În exclusivitate pentru kanald.ro, Cojo ne-a vorbit despre ce îl inspiră, cum a luat naștere proiectul său, despre hate-ul pe care îl primește în mediul online, dar și despre copilăria sa.
”Erupt Deluxe” se lansează pe 12 decembrie la Arenele Romane
Recunoscut pentru subiectele sensibile pe care le abordează în piesele sale, Cojo ne-a dezvăluit direcția următorului său album: „Nu o să fie mai puțin dark decât ”Erupt”. O să continue cumva ideea, dar o să fie puțin mai hopeful. Cred că ”Erupt” a fost mai mult despre mine și prăjelile mele din cap, în timp ce piesele de pe ”Deluxe” se duc în zona de ”bă, nu mai este doar despre mine tot ce se întâmplă, este și despre alți oameni„”. Totuși, Cojo este deschis să abordeze și alte genuri muzicale: „După ”Deluxe” vreau să mă duc în alte stiluri muzicale, să combin mai multe într-o piesă.
” O să am feat. doar cu iRonic Distors. E greu pe genul ăsta de piese să fie featuri. Pe piesele anterioare am primit răspunsuri de la artiști foarte tari, pe care îi respect în care ziceau că nu au trecut prin experiențele despre care vorbeam în piese și nu știau ce să spună. Mi se pare că în general, în momentul în care abordezi niște chestii atât de personale, dacă nu pui ceva din tine e destul de dificil, s-ar putea să te pierzi.
Pe ”Erupt” am vrut să fie o unitate sonoră de la început la final. Am încercat să păstrez o direcție pe stare și mesaj, la nivel de conținut, la nivel sonor a fost treaba lui Ironic. Cumva am încercat să le ținem închegate să fie în continuare un album.”
Din proiectul lui Andrei face parte și Alin Sterian (iRonic Distors), care este implicat atât în partea vizuală a proiectului, cât și în cea muzicală ca producător, compozitor și voce.
Cum v-ați cunoscut?
Cojo: La o filmare pe care el o regiza. Ulterior am schimbat o vorbă, am făcut o vamă împreună și după vama aia el s-a autoinvitat la mine acasă și la un pahar de bere i-am arătat piesele mele, aflate deja în lucru pentru albumul care la vremea aia nu se chema „Erupt”, ci „Metamorfozele lui Ovidiu”. În cele din urmă, după acest nume pretențios din Grecia antică am ajuns la o formă mult mai eficientă și mai tare pentru numele albumului.
Ce s-a schimbat de la ”Abraziv” (n.r. primul album) la ”Erupt”?
Cojo: Am crescut pur și simplu.
Cojo a lansat prima piesă ”Latent” de pe viitorul său album, în care artistul apare față în față cu varianta sa copil.
Ce voiai să te faci când erai mic?
Cojo: Cel mai probabil, influențat de bunica din partea lui tata, la 4-5 ani spuneam că vreau să devin președinte ca să scap de jigodii, ulterior am vrut să devin veterinar, pilot miliar sau actor. Bunica a trăit fără bărbat pentru că a murit când tata avea 4 ani. Era o femeie extrem de bună și revoluționară, o femeie săracă, cu 4 clase, care a avut un chioșc în fundul Moldovei.
Îți iei inspirația doar din trăirile tale sau te inspiri și din exterior?
Cojo: Și una și alta. Dacă mă doare pe mine ceva și văd că rezonează și cu altcineva din exterior s-ar putea să fie un subiect bun de abordat și vreau să aflu mai multe despre el, dacă simt că nu am eu suficiente informații în mine despre asta.
Cât contează prestația live pentru un artist?
Cojo: Enorm. În momentul de față trăim în era Spotify, în care literalmente există artiști pe care îi ascultăm cu toții, de la noi sau de afară, artiști cu mii de streamuri care nu au avut în viața lor un concert. That’s true fact. Prin urmare, este o mare diferență între ce înseamnă ca putere, mesaj și manifestare un artist care are, să zicem 10 mii de stream-uri, dar aduce 500 de oameni la un concert și un artist care are 500 de mii de streamuri, dar nu îi vine nimeni la concert.
Artiștii ăștia sunt fix produsele generate de casele de discuri doar ca să facă bani. La noi există foarte mulți care ajung la o casă de discuri și în momentul în care au pus mâna pe un contract, care de cele mai multe ori este nefavorabil, pentru că toată lumea profită de nevoia românului de validare și de atenție, acceptă contracte și cu 20% drepturile artistului.
În momentul în care au pus gheara pe acest contract, începe lupta ”cum fac să pun mâna pe hitul ăla care să îmi asigure viața” și nu se mai gândesc la faptul că ajungem să fim sclavii corporațiilor și al capitalului. E crazy. Mulți poate își doresc în adâncul sufletului să facă ceva, să schimbe ceva, arta lor să fie auzită, poate nu să fie atât de activiști social cum ar fi bine în perioada asta, dar ar avea lucruri bune de spus, însă se blochează la faptul că în primul rând trebuie să mâncăm și în al doilea rând, facem parte dintr-un sătuc unde nu prea îți permiți să faci altceva decât să te gândești la ce ai de făcut ca să mănânci.
Cojo: ”Trebuie să mănânc și eu!”
În vara acestui an, Cojo a participat la numeroase festivaluri sponsorizate, printre altele și de case de pariuri. Deoarece a blamat de nenumărate ori efectele nocive pe care păcănelele le au asupra societății, fanii lui Cojo nu au fost mulțumiți de această asociere, urmată ulterior de hate: „Mă așteptam la hate. În primul rând, la mine hate-ul pornește de la indisponibilitatea emoțională a oamenilor care se transpune prin chestii de genul ăsta. În momentul în care vorbești de niște chestii atât de personale, o să triggeruiești oamenii care nu sunt pregătiți să vorbească despre chestia asta și automat începe să se îmbine cu homofobie, rasism, etc.”
Poți să trăiești în România exclusiv din muzică, fără să te asociezi cu casele de pariuri?
Cred că poți să faci tot posibilul... Cred că e o cântărire. Eu în momentul în care am mers la festivaluri care aveau ca sponsor păcănelele mi-am asumat faptul că această asociere o să îmi afecteze imaginea. Nu mă interesează cât îmi afectează mie imaginea, pe cât mă interesează că vreau ca mesajele din piesele mele și intervențiile dintre piese și mesajele sociale pe care le transmit, inclusiv cele împotriva păcănelelor să fie auzite de oameni.
Atâta timp cât din 10 festivaluri muzicale doar unul sau două nu sunt sponsorizate trebuie să mănânc și eu, dar în egală măsură vreau ca mesajul meu să ajungă mai departe la oameni. Dacă platforma de manifestare e asta care îmi aduce niște prejudicii de imagine, nu mă interesează atât de mult cât mă interesează să transmit mai departe chestiile astea.
