Există un loc în ţară unde un obicei străvechi uimeşte şi acum!
Vocile unor femei bătrâne răsună parcă din inima munţilor, oprind parcă timpul în loc. Sunt bocitoarele care păstrează o tradiţie de sute de ani: prin cântecul lor de jale alină durerea celor care au pierdut pe cineva drag... E un ritual care se ţine cu sfinţenie în Ţinutul Pădurenilor, în Hunedoara, parcă de când e lumea. Din tată'n fiu aşa s-a pomenit...ca omului care moare înainte să fi implinit 65 de ani...să i se cânte...bradul! Nimic nu se face însă după ureche. Ca să se poată ţine obiceiul, trebuie ca şapte bocitoare să se adune. Şi nu pornesc la drum dacă vreuna lipseşte. Ultima se alătură lelea Armina, cea mai veche din grup. Abia mai pot merge bătrânele, însă îşi poartă harul şi se încăpăţânează să ducă mai departe tradiţia cu orice preţ. Femeile se tem că obiceiul s-ar putea pierde atunci când ele nu vor mai fi... Înmormântarea în Ţinutul Pădurenilor e un ceremonial cum nu mai vezi în altă parte... Când cineva moare, vocile bocitoarelor se aud trei zile la rând. Şi răsună din nou la şase săptămâni de la înmormântare. Portul bocitoarelor “cântă” şi el, parcă aceeaşi jale. Ca peste tot, şi în Ţinutul Pădurenilor viaţa merge însă înainte. Şi-atunci, bocetele se transformă în cântece de bucurie. Pentru că vocea celor şapte femei răsună şi când cineva se naşte... sau când doi îndrăgostiţi îşi jură credinţă unul altuia...
