Când ne gândim la școală, cei mai mulți dintre noi ne amintim de catalog, de teme, de evaluări și de stresul de „a nu greși”. De-a lungul anilor, școala a fost pusă pe un piedestal al performanței. Dar dacă ne întoarcem cu adevărat în timp, în sufletul copilului care am fost, descoperim altceva.
Nu notele au contat cel mai mult.
Nu premiile.
Nici măcar olimpiadele.
Ci cum ne-am simțit.
Profesorul care te-a văzut
Poate era doamna de română care ți-a spus că ai talent la scris. Sau profesorul de istorie care nu se supăra dacă mai uitai o dată anul bătăliei de la Călugăreni. Contează enorm, în anii de școală, să simți că cineva te vede. Așa cum ești. Cu bune și mai puțin bune.
Școala nu e doar despre cunoștințe, ci despre oglinda în care ne privim. Iar uneori, e nevoie ca cineva să ne arate că merităm să fim priviți cu bunătate.
Prieteniile care te salvează
Mai ții minte cum era să-ți găsești „cel mai bun prieten”? Sau să plângi în toaletă și cineva să vină, să stea lângă tine, fără întrebări?
Anii de școală pot fi aspri, dar prieteniile sincere le îndulcesc. Contează enorm sentimentul de apartenență. De a ști că, undeva în pauza mare, cineva te așteaptă. Cineva care te acceptă, chiar și cu ghiozdanul rupt sau cu sandvișul de ieri.
Învățarea cu sens
Nu toate lecțiile rămân. Dar cele care ți-au fost explicate cu răbdare, cu pasiune, da. Școala nu ar trebui să fie despre memorare oarbă, ci despre curiozitate aprinsă. Despre momentele acelea când înțelegi, cu adevărat, cum funcționează lumea.
Asta contează. Nu cât ai învățat pe de rost, ci ce ai înțeles în inimă.
O atmosferă sigură
Anii de școală sunt și despre frici: să nu fii ridiculizat, să nu fii etichetat, să nu fii „altfel”. Când școala e un spațiu sigur, copilul înflorește. Când nu este, se închide.
Contează, enorm, cum este privit un copil când greșește. Dacă i se spune „nu ești bun” sau „e în regulă, hai să vedem împreună unde s-a rupt firul”.
Un copil învață să creadă în sine… sau nu. Și asta e o moștenire care merge cu el toată viața.
Anii de școală nu sunt doar despre educație, ci despre formare.
Ce contează cu adevărat?
-
Să fii înțeles.
-
Să fii văzut.
-
Să ți se permită să greșești.
-
Să înveți cum să te ridici.
-
Să nu ți se ceară perfecțiunea, ci autenticitatea.
Școala trece. Dar ce a pus în tine, rămâne. Așa că, dacă ești părinte, dascăl sau copil: să nu uiți. Cele mai importante lecții nu se dau la tablă. Ci în inimă.
Citește și: Ghiozdanul pare greu, dar sufletul mai mult