Nu toți copiii iubesc școala – și e în regulă

Există o imagine idealizată a copilului care merge fericit la școală, cu ghiozdanul în spate și ochii luminoși, dornic să învețe. Dar realitatea multor familii arată diferit: dimineți cu lacrimi, proteste, frică de note sau pur și simplu o respingere tăcută.

Și e important să o spunem clar: nu toți copiii iubesc școala. Și nu, asta nu înseamnă că sunt leneși, obraznici sau că părinții au greșit cu ceva.

De ce nu iubesc unii copii școala?

Pentru unii, școala e un loc copleșitor – mult zgomot, reguli stricte, comparații constante. Pentru alții, este greu din punct de vedere social – poate nu au prieteni, poate sunt marginalizați sau pur și simplu nu se simt văzuți.

Unii copii învață diferit. Nu reușesc să stea 50 de minute nemișcați, nu procesează bine informația transmisă în stil clasic, dar excelează în creativitate, gândire practică sau empatie.

Iar alții, pur și simplu, au nevoie de mai mult timp. Mai multă răbdare. Mai mult sprijin.

Citește și: FOTO Mihaela Rădulescu, imagini neștiute cu Felix Baumgartner: „L-am făcut pe acest om cel mai fericit dintotdeauna și el a făcut la fel pentru mine”

Citește si: Detaliul observat pe crucea lui Ion Iliescu! Lipsa de pe simbolul funerar face lumină în tot ceea ce s-a speculat despre fostul președinte al României

Ce putem face ca părinți?

Nu putem schimba din temelii sistemul educațional, dar putem schimba ceva foarte important: atitudinea noastră.

– Să nu punem presiune pe ei să „fie ca ceilalți”.
– Să validăm emoțiile lor: „Înțeleg că nu îți place acolo. Hai să vorbim despre ce te deranjează.”
– Să căutăm soluții împreună, nu să impunem: poate un profesor de sprijin, o activitate care le place în afara școlii, sau chiar schimbarea școlii, în unele cazuri.

– Să nu ne simțim rușinați sau vinovați că al nostru copil nu se potrivește tiparului.

A învăța se poate face și altfel

Copiii învață din joacă, din povești, din viața de zi cu zi. Faptul că nu adoră școala nu înseamnă că nu vor avea un viitor frumos.

Să fim onești: câți dintre noi ne-am simțit cu adevărat văzuți în școală? Câți ne-am descoperit abilitățile adevărate abia după ce am ieșit din sistem? Copiii noștri nu sunt roboți de note.

Sunt oameni în formare.

Să ne uităm la copilul nostru așa cum e: unic, cu ritmul lui, cu provocările și bucuriile lui. Să fim sprijin, nu judecător.

Pentru că da, nu toți copiii iubesc școala.
Dar toți copiii merită să fie iubiți și înțeleși.

Citește și: Schimbare totală în sistemul de burse! Câți bani vor încasa elevii