Asa se face ca, dupa o vara intreaga in care oamenii asuda in livezi, toamna numara pierderile. Desi pomii sunt doldora de mere rosii, verzi ori galbene, toate frumoase si zemoase, banii obtinuti din vanzarea lor abia daca le acopera costurile de productie.
Tanti Lenuta stie cel mai bine cat de greu e sa traiesti asa. Are livezi cat vezi cu ochii, dar in zadar. Doua mii de lei ii costa pe tarani sa intretina livezile, un sezon intreg. Poate ca pentru multi suma nu e mare, insa la sate e o mica avere. De munca nici nu mai incape vorba. Daca vrei productie, trebuie sa tai, sa sapi, sa pui ingrasamant, sa stropesti si sa culegi.
Bune de dat pe degeaba, se plang oamenii. Au apus vremurile in care tarabele si supermarketurile gemeau de fructe autohtone, crescute in pamantul roditor al tarii. Cu toate ca anul acesta a fost darnic cu noi si ne putem lauda cu productii record, ale noastre nu mai sunt la cautare.
In locul lor catiga tot mai mult teren cele din import. Mult mai mari si mai aratoase, la acelasi pret, dar mai putin sanatoase.
Asa se face ca taranului roman nu-i mai ramane decat sa se uite cum i se usuca fructele in pomi sau sa se reorienteze spre altceva. Altii, de teama ca nu vor avea ce le pune copiilor pe masa, ajung sa le dea la preturi de nimic.
Astfel, pentru un kilogram primesc cel mult 2,5 lei, iar daca vand in piata, cantitati mari, baga in buzunar mai putin de un leu.
Satui sa vada cum li se strica poamele in lazi, unii dintre maramureseni au gasit solutia.Merele, prunele ori perele sunt puse la macerat vreme de cateva luni, dupa care se fierb pana ce iese palinca. Nu e munca usoara: cazanele trebuie umplute, focul atatat bine si ai de asteptat cu orele.
Pe cat de tare, pe atat de scumpa. Palinca de Maramures, devenita un brand de tara, a ajuns sa ii salveze pe bietii oameni de la faliment.
##VIDEO81409##
