Fost premier al României, fost președinte al Partidului Social Democrat, Adrian Năstase, unul dintre cei mai vizibili lideri politici pe care i-a avut țara noastră în ultimii treizeci de ani, a răspuns în exclusivitate tirului de întrebări adresate de către jurnalista Denise Rifai, emoționand, deseori, prin dezvăluirile făcute în cadrul emisiunii.
Adrian Năstase a oferit detalii neștiute de mulți dintre români, despre viața personală dar și despre carieră sa politică, iar perioada petrecută în închisoare a lăsat, așa cum a spus însuși Adrian Năstase, urme adânci în viața sa.
”Da! Așa am simțit atunci… pentru că mi s-a părut un gest de maximă umilință, și nu am acceptat atunci povestea asta. Sigur, mai târziu, am privit diferit lucrurile, dar era un alt moment. Polițistului care m-a împiedicat atunci să duc până la capăt gestul respectiv îi datorez viața, în mare măsură, pentru că, practic, el a blocat revolverul … ne-am bătut acolo, efectiv… . (…)
O altă întrebare care i-a trezit trăiri intense politicianului român a fost cea referitoare la perioada în care a fost încarcerat. ”Care este cea mai umilitoare experiență din penitenciar?” a fost o altă <întrebare roșie> la care Adrian Năstase a răspuns aseară, al ”40 de întrebări cu Denise Rifai”.
Citește si: Urlete de durere la înmormântarea lui Cristian, tânărul luat de viitură în Italia! Imagini copleșitoare
”Aici îmi este foarte greu să răspund, deși pot găși multe răspunsuri. Un răspuns simplu este - momentul în care seara se închid ușile de la celulă, sunt ușile acelea din metal, care zăngăne pe toată linia de celulă și e … un sentiment cumplit! Pe de altă parte, nu-mi aduc aminte ca în toată
perioada cât am fost la Rahova sau la Jilava, cineva să-mi fi spus altfel decât Domnule Prim-Ministru. (…) Acolo am ținut cursuri, am scris foarte mult … țineam prelegeri. Spre exemplu, unele prelegeri despre care îmi amintesc cu foarte mare placere erau pentru un grup, aflat într-o zonă a consumatorilor și traficanților de droguri, închiși la Jilava. Aveau o secție specială, finanțată de către Guvernul Norvegian, (…) erau un fel de comunitate.