Un val de proteste economice fără precedent ia amploare în România și Europa de Sud-Est, vizând lanțurile mari de supermarketuri.
Consumatorii, exasperați de creșterea continuă a prețurilor, de practicile comerciale abuzive și de monopolurile tot mai vizibile, încep să reacționeze ferm: boicotează marile rețele de retail. Aceste acțiuni nu mai sunt doar gesturi izolate de indignare – ele devin un fenomen organizat, viralizat online și susținut de organizații civice, fermieri locali și chiar mici întreprinzători afectați de politicile corporatiste ale giganților comerciali.
Boicoturile alimentare nu sunt o noutate în sine, dar amploarea și coerența mișcării actuale le transformă într-un adevărat mesaj social și economic. În România, campaniile „Cumpără de la micii producători” sau „Stop prețurilor nesimțite” au adunat zeci de mii de susținători în câteva zile. Facebook, TikTok și grupurile de WhatsApp s-au transformat în canale de mobilizare, unde se distribuie liste cu supermarketuri de evitat, produse de boicotat și alternative locale de consum.
Contextul este tensionat: scumpirile alimentelor de bază, inflația galopantă, scandalurile legate de calitatea produselor, politica prețurilor minime impuse producătorilor și diferențele de preț dintre țările UE pentru aceleași produse au alimentat nemulțumirea colectivă. În multe cazuri, clienții au descoperit că alimente vândute în România sunt mai scumpe decât în Germania, deși nivelul de trai este incomparabil mai mic.
Aceste proteste pun în dificultate retailerii, dar și guvernele, care se tem de o criză de încredere în sistemul economic și alimentar. Mai ales că marile supermarketuri au beneficii fiscale, sprijin logistic și un lobby activ în capitalele est-europene.
Psihologia boicotului: cum se transformă consumatorii în activiști
Pentru mulți români și consumatori din Europa de Sud-Est, boicotul nu este doar o alegere pragmatică, ci un gest cu încărcătură simbolică profundă. Ideea de a renunța să cumperi de la un lanț de supermarketuri este percepută tot mai mult ca o formă de rezistență civică. Nu este vorba doar de prețul laptelui sau al pâinii, ci de sentimentul de nedreptate sistemică. Psihologic, boicotul oferă un sentiment de control într-un context perceput ca haotic și inechitabil.
Campaniile de boicot sunt însoțite de mesaje emoționale, videoclipuri virale și povești personale ale producătorilor locali care au fost excluși din rafturile magazinelor mari sau ale clienților care simt că sunt tratați cu dispreț. În aceste relatări, supermarketurile devin personaje negative, simboluri ale globalizării dezumanizante. Această narativă atrage în special publicul tânăr, conectat la rețelele sociale, dar și pe cei din mediul rural, care se simt marginalizați și dezavantajați în relația cu marile lanțuri.
Un alt factor psihologic important este identificarea colectivă. Odată ce o persoană postează public că boicotează un lanț anume, ceilalți simt presiunea de a face același lucru. Se creează o dinamică de grup, unde fiecare gest de renunțare la supermarket devine un act de solidaritate. În multe cazuri, aceste acțiuni sunt susținute de ONG-uri sau cooperative agricole, care oferă alternative de consum: piețe locale, platforme online de livrare directă, pachete de produse din ferme autohtone.
Această transformare a consumatorului într-un „activist economic” este una dintre cele mai importante evoluții ale ultimului deceniu în Europa de Sud-Est. Ea schimbă relația clasică dintre ofertant și client, într-o logică de confruntare și revendicare. Oamenii nu mai acceptă statutul pasiv impus de modele de business concentrate pe maximizarea profitului în detrimentul calității și echității. Ei cer transparență, prețuri corecte, sprijin pentru producătorii locali și o etică a consumului care să reflecte valorile comunității, nu doar ale acționarilor.
Desigur, există și voci critice care avertizează asupra limitelor acestor boicoturi. Unele campanii pot deveni populiste, promovând idei simpliste sau apelând la emoție în detrimentul faptelor. În plus, lipsa unei infrastructuri de distribuție eficiente pentru producătorii locali poate transforma intenția bună într-un efort ineficient sau, mai grav, într-o oportunitate de manipulare. Totuși, ceea ce rămâne clar este că boicotul a devenit o armă legitimă a consumatorului informat, iar retailul nu va mai fi niciodată la fel.
Impactul economic și răspunsurile industriei de retail
Boicoturile organizate ale supermarketurilor nu sunt lipsite de efecte concrete asupra economiei. În ultimele luni, mai multe lanțuri internaționale au raportat scăderi semnificative ale vânzărilor în regiuni unde protestele au fost cele mai intense – în special în România, Bulgaria și Croația. Produsele vizate direct de boicot, precum laptele, carnea sau produsele de panificație de brand străin, au înregistrat pierderi de piață în favoarea alternativelor locale.
Citește și: Alimente bogate in B12. Surse de vitamina B12
Această schimbare a comportamentului de consum forțează retailerii să își regândească strategiile. Unele lanțuri au început deja să promoveze mai intens produsele locale, să reducă marjele de profit sau să semneze parteneriate directe cu fermele românești. Campanii de marketing bazate pe ideea de „apropiere de client” sau „susținere a fermierilor români” apar frecvent, în încercarea de a recâștiga încrederea pierdută.
Totuși, aceste măsuri sunt percepute de mulți consumatori ca tardive sau nesincere. Încrederea este greu de recâștigat, mai ales atunci când există percepția că interesul real al companiilor este doar profitul. În plus, retailerii se confruntă cu o presiune dublă: pe de o parte, din partea clienților locali tot mai conștienți și revendicativi; pe de altă parte, din partea sediilor centrale care cer rezultate financiare stabile. În acest context, reacțiile variază de la dialog deschis cu societatea civilă, până la ignorare completă sau chiar acțiuni legale împotriva inițiatorilor campaniilor de boicot.
Guvernele sunt prinse la mijloc. Pe de o parte, presiunea publică le forțează să ia poziție – cum ar fi investigațiile Consiliului Concurenței sau inițiativele legislative pentru plafonarea prețurilor alimentare. Pe de altă parte, statul depinde de taxele plătite de marii retaileri și de locurile de muncă generate de aceștia. Această ambivalență se reflectă în declarații contradictorii și în măsuri cu impact limitat.
Un alt efect semnificativ este stimularea economiei locale. Piețele de cartier, platformele online de vânzare directă și cooperativele agricole înregistrează o creștere a cererii. Această reorientare spre producția locală nu doar că susține economia internă, dar contribuie și la o mai bună reziliență alimentară. În fața crizelor globale – de la pandemii la conflicte geopolitice – capacitatea unei țări de a-și hrăni populația cu resurse proprii devine o temă strategică, nu doar economică.
Totodată, acest fenomen obligă industria de retail să adopte practici mai etice. Se discută tot mai mult despre transparența lanțurilor de aprovizionare, despre impactul asupra mediului și despre rolul retailerilor în combaterea risipei alimentare. Unele lanțuri au introdus aplicații mobile prin care clienții pot verifica traseul unui produs de la fermă la raft. Altele colaborează cu ONG-uri pentru redistribuirea alimentelor aproape expirate către persoane defavorizate.
În final, acest val de boicoturi pare să fi atins un punct de cotitură: nu mai este un simplu semnal de alarmă, ci un catalizator de schimbare. Dincolo de nemulțumirea față de prețuri, consumatorii transmit un mesaj clar: vor o economie echitabilă, transparentă, sustenabilă și mai aproape de nevoile lor reale. Și sunt dispuși să-și folosească puterea de cumpărare ca instrument de presiune.
Citește și: România digitală: cum se vor cheltui miliardele din PNRR
Citește și: BNR anunță inflație mai mare: ce ascunde prognoza de 4,6%
Citește și: România în pragul colapsului fiscal: ce ascunde deficitul de 7,5%