În cadrul emisiunii „40 de întrebări cu Denise Rifai”, prezentatoarea reușește să-i ajute pe invitații săi să discute despre unele dintre cele mai dificile momente trăite de ei, iar pentru Sandu Pop, acel moment a venit la vârsta adolescenței. Celebrul actor a fost pus în fața unei tragedii de la o vârstă fragedă, fiind martor la decesul prietenului său. Sandu Pop, cunoscut sub denumirea de Vărul Săndel, a mărturisit cum a fost perioada de după ce l-a văzut pe prietenul său zdrobit de tractor.
Sandu Pop, mărturisiri cutremurătoare despre accidentul care i-a schimbat viața
Vărul Săndel, pe numele său real Sandu Pop, este unul dintre cei mai apreciați actori din țara noastră, însă puține persoane știu ce se ascunde în spatele umorului său. Actorul a avut parte de o copilărie fericită, modestă și simplă, care l-a făcut ceea ce este astăzi.
Era la vârsta adolescenței atunci când Sandu Pop, alături de cel mai bun prieten al său, se pregăteau să traverseze ulița din fața casei actorului. O clipă de neatenție a fost suficientă pentru a se produce această nenorocire. În doar câteva momente, prietenul cel mai bun al lui Sandu Pop a decis să traverseze strada, însă un tractor l-a zdrobit.
Acesta a fost prins și strivit de roata remorcii tractorului aflat în mers, tragedie care a avut loc chiar în fața lui Sandu Pop. În presă este notat că osia tractorului ar fi fost mai lată decât trebuia, însă Sandu Pop a decis să spună adevărul. Se pare că osia din spate era mai lungă cu 40 de centimetri, ceea ce a condus la teribilul accident. În sat, vecinii au început să-l învinovățească pe Sandu Pop pentru decesul prietenului său, presiunea devenind atât de mare încât a decis să părăsească satul natal.
Sandu Pop a decis să meargă la liceu în Zalău, oraș în care a încercat să-și găsească liniștea.Sandu Pop spune tot adevărul la „40 de întrebări cu Denise Rifai”
După mai bine de 35 de ani de la tragicul eveniment, Sandu Pop a dezvăluit mai multe detalii despre incidentul care i-a marcat un an din copilărie. În fața lui Denise Rifai, actorul a reușit să împărtășească ce a urmat pentru el după acel tragic accident, dar și cât de des merge în satul său natal, acolo unde prietenul său cel mai bun a rămas întotdeauna la vârsta adolescenței.
„Nu a fost chiar finalul, pentru că a fost doar o, să zicem, o pauză de un an a ceea ce zic eu copilărie. A fost un pic greu cu preocuparea pentru ce s-a întâmplat și grija și necazul, dar ușor, ușor mi-am revenit după aceea și îi port așa, mereu. Când mă gândesc și aprind o lumânare pentru morții mei și el e acolo, cu lumânarea lui.
Eram, ce să zic, copiii, iar ca să, nu e chiar exactă informația pe care ați pick-uit-o sau ați speculat-o de prin presă. Ca să îl poată scăpa pe șofer, pentru că circula cu o chestie improvizată, adică osia din spate era mai lungă cu vreo 40 de centimetri decât osia din față, ceea ce a permis ca el să treacă de noi și cu roțile din față. Nu te mai gândești că mai vine ceva din spate. Și ca să poată să îl scape tot voiau să recunosc eu că l-am împins. Omul avea cinci copii, s-au gândit și ei atuncea să îl scape cumva. Ăsta era motivul pentru care mereu eram întrebat și mereu spuneam exact cum a fost.
Și până la urmă m-am întors la Colibița după aceea, am plecat la Zalău și părinții încă au mai rămas acolo o perioadă, dar nu mai putut. La un moment dat le-am spus „Ori vă mutați spre casă ori eu nu mai vin.” Acum când am mers acolo, nu mai e nimic din Colibița, nu mai e nimic din colonia aia, a rămas doar o baracă, dar a rămas crucea acolo și așa m-a răscolit când am fost ultima oară și am zi „Oare ce e bine, să vin chiar dacă mă doare sau să nu mai vin ca să îmi fac mie bine?” și am ales să mă duc. De câte ori sunt prin zonă să trec pe acolo, pentru că e amintirea lui și așa că nu moare”
