Pentru copiii de la Paunesti fiecare zi incepe cu o speranta: aceea ca vor primi un semn parinti. Si fiecare zi, la final, este mai grea decit precedenta: nimeni nu mai stie nimic de ei. Impreuna cu noi a fost si Firica Cocioaba, o romanca stabilita in Italia dar crescuta intr-un centru de plasament. Nu poate trece peste suferinta din copilarie.
Povestea Firicai l-a impresionat si pe seful ei care a decis sa ii ajute si el. Va mai aduceti aminte de Sorin si Razvan, cei doi baieti uitati de parinti in centrul de plasament din Panciu? I-am intilnit acum si pe ei. Nimic nu s-a schimbat. O parte dintre copii va pleca in tabere in Belgia sau Marea Britanie organizate de cateva fundatii din strainatate. Altii vor avea parte de o vacanta la mare.
Pentru cei 44 de copii a fost sarbatoare. Anul acesta Ziua Copilului le-a readus zambetul pe chipuri. Mesajul copiilor este acelasi: isi doresc o familie si spera ca macar de aceasta data, dragi parinti aflati departe, sa va amintiti ca aveti un copil care asteapta sa-l sunati.
