Amânarea este actul de a amâna sarcinile, în ciuda faptului că știi că acest lucru duce adesea la stres, vinovăție și oportunități pierdute.
Amânarea este printre cele mai frecvente probleme psihologice la nivel de națiuni și generații. Aceasta afectează nu doar studenții, ci și profesioniștii și chiar liderii care cunosc consecințele, dar care totuși amână sarcinile importante. Există o interconectare puternică cu motivația, luarea deciziilor și controlul emoțional, care poate fi urmărită în psihologia din spatele unui astfel de comportament. Studiul formării obiceiurilor și impactul pe care acestea îl au asupra deciziilor de zi cu zi poate dezvălui abordări pentru creșterea productivității și pentru a putea controla din nou timpul. Acest subiect devine din ce în ce mai actual într-o lume aglomerată, în care distragerile concurează în ceea ce privește viteza și atenția.
Experiența psihologică a procrastinării
Fundamental, procrastinarea nu se rezumă doar la gestionarea defectuoasă a timpului. Studiile psihologice indică faptul că este mai mult sau mai puțin legată de reglarea emoțională. Procrastinarea este un fenomen comun la persoanele care doresc să evite disconfortul pe termen scurt (de exemplu, plictiseala sau chiar teama de eșec). O astfel de evitare aduce confort pe termen scurt, dar se face în detrimentul rezultatelor pe termen lung.
Unul dintre factorii cheie care contribuie la acest comportament este creierul. Sistemul limbic, care încearcă să obțină satisfacție imediată, concurează cu cortexul prefrontal, care este responsabil de planificare și luarea deciziilor. Un astfel de conflict intern este motivul pentru care obiceiurile sunt atât de greu de oprit.
Un alt factor vital în procrastinare este motivația. Oamenii sunt predispuși să amâne atunci când nu au un stimulent evident sau nu se simt motivați să îndeplinească sarcina. Acesta este motivul pentru care productivitatea este de obicei sporită prin împărțirea obiectivelor uriașe în sarcini mici, ușor de gestionat. De exemplu, un cursant care este pe cale să susțină un examen poate deveni paralizat din cauza magnitudinii conținutului. Cu toate acestea, prin dezvoltarea unei abordări progresive care are etape clare, se poate dezvolta impulsul, iar evitarea poate fi minimizată. Studiile în psihologie confirmă că o dezvoltare sistematică crește autoeficacitatea și reduce obiceiurile de amânare.
În plus, nu se poate subestima impactul obiceiurilor. Rutina definește modul în care procrastinarea se transformă într-o problemă ocazională sau într-o problemă constantă. Persoanele care au sisteme puternice de planificare și programe de lucru regulate nu sunt predispuse la procrastinare. Cu toate acestea, dimpotrivă, distragerile sub forma notificărilor constante promovează evitarea. Oamenii pot orienta balanța către acțiunea direcționată dezvoltând stiluri de viață conștiente și, prin urmare, făcând problema productivității sustenabilă.
Cele mai bune 3 metode de a reduce amânarea
Psihologia procrastinării nu poate fi înțeleasă într-un singur pas. Dificultatea constă în utilizarea unor strategii practice care sporesc motivația și minimizează evitarea. Blocarea timpului este una dintre metodele dovedite în care anumite ore sunt alocate exclusiv muncii. Această metodă condiționează creierul să considere anumite intervale ca timp de concentrare și transformă productivitatea într-un obicei. Blocarea timpului, împreună cu o formă de practică regulată, reinventează tiparele de comportament și reduce nevoia de amânare.
Cealaltă regulă utilă este regula celor două minute. Când sunt necesare mai puțin de două minute pentru a finaliza o sarcină, aceasta trebuie făcută imediat. Această tehnică descompune amânarea, eliminând bulgărele de zăpadă psihologic care face ca sarcinile minore să pară mai mari decât sunt. Studiile psihologice au arătat că micile victorii oferă motivație și acest lucru aduce o ușurință pentru a face față provocărilor mult mai importante. Aceste mici succese, în timp, stabilesc obiceiurile de eficiență.
Există, de asemenea, responsabilitatea, care contribuie la minimizarea procrastinării. Existența motivației externe apare datorită obiectivelor care sunt împărtășite cu colegii, mentorii sau instrumentele digitale. În cazurile în care alte persoane știu despre angajamente, obligația de a se angaja crește presiunea de a îndeplini sarcinile, eliminând astfel aspectul întârzierii. Cercetările indică faptul că partenerii responsabili pot îmbunătăți considerabil productivitatea, în special atunci când sunt utilizați împreună cu monitorizarea periodică a progresului. Aceasta a fost o combinație de înțelegere psihologică și acțiune, iar obiceiurile au devenit mai puternice.
În cele din urmă, este necesar să se dezvolte un mediu care să stimuleze concentrarea. Eliminarea distragerilor, amenajarea spațiului de lucru și stabilirea unei limite clare cu tehnologia sporesc motivația și concentrarea. În mod indicativ, evitarea impulsurilor este redusă la minimum prin dezactivarea notificărilor de pe rețelele sociale în timpul orelor de lucru. Obiceiuri precum pregătirea spațiului de lucru și existența unei rutine fac munca mai productivă. Amânarea poate fi depășită prin concentrarea asupra factorilor declanșatori externi și, de asemenea, asupra psihologiei interne a unei persoane.
Citește și: Virtuală în educație: Transformarea experienței în sala de clasă
Citește și: Antrenoratului în e-sporturi: Deblocarea unei cariere pentru jucători
Citește și: Pași practici pentru a construi o relație mai sănătoasă cu mâncarea