Mulți fermieri pornesc la drum cu planuri mari, dar fără o estimare corectă a costurilor, fără o rezervă de siguranță sau fără o gândire strategică pe termen mediu și lung.
Rezultatul se reflectă în investiții pierdute, lucrări neterminate, datorii greu de acoperit sau chiar abandonarea fermei. În acest articol, prezentăm cele mai frecvente greșeli pe care le fac fermierii atunci când își planifică și administrează bugetul. În plus, se poate vedea și ce rol au creditele pentru fermieri si agricultori în înțeleapta gestionare a fermei.
Lipsa unui buget clar de la început
Una dintre cele mai întâlnite greșeli este începerea activității fără un plan financiar bine conturat. Mulți agricultori merg pe ideea că au bani suficienți și că se vor adapta din mers. Însă realitatea este plină de provocări: vremea, prețurile inputurilor, disponibilitatea forței de muncă, accesul la utilaje.
Un buget trebuie să includă toate costurile, de la pregătirea terenului până la recoltare și depozitare. Trebuie să anticipeze cheltuieli suplimentare și să prevadă și partea de vânzare, cât costă transportul, ambalajul sau comisioanele către distribuitori. Un plan financiar nu este o formalitate, ci fundația pe care se construiește întreaga activitate agricolă.
Subestimarea cheltuielilor neprevăzute
În agricultură, rareori totul merge conform planului. O perioadă de ploi excesive poate însemna o amânare costisitoare. O pană la tractor, un atac neașteptat de dăunători sau o creștere bruscă a prețului la erbicide, toate pot dezechilibra complet bugetul.
Mulți fermieri pornesc la drum cu bani exact cât să acopere costurile estimate și nimic în plus. În lipsa unui fond de rezervă, orice problemă apărută pe parcurs devine o criză. Bugetul corect trebuie să includă o marjă de siguranță.
Investiții făcute impulsiv sau fără un plan pe termen lung
O altă greșeală frecventă este investiția în utilaje sau echipamente costisitoare fără o analiză reală a nevoilor fermei. De multe ori, fermierii sunt atrași de ideea de modernizare, dar nu își pun problema dacă acel tractor sau sistem de irigare este cu adevărat necesar, dacă va fi folosit intens sau dacă nu există o variantă mai eficientă, cum ar fi închirierea sau colaborarea cu alți fermieri din zonă.
Nu se monitorizează constant cheltuielile
Unii agricultori încep bine, cu un plan detaliat, dar pe parcurs renunță să mai noteze toate cheltuielile. Pot fi sume mici cheltuite pe piese de schimb, o plată în numerar la muncitori, motorină plătită din banii personali. Un control financiar bun înseamnă evidență zilnică, disciplină și comparație între estimat și realizat. Chiar și o fermă mică are nevoie de un registru al cheltuielilor și veniturilor.
Lipsa unei strategii de vânzare
Bugetul unei ferme nu înseamnă doar cheltuieli, ci și încasări. Iar aici apare una dintre cele mai ignorate componente ale planificării financiare: strategia de valorificare a producției. Mulți fermieri cultivă, investesc, muncesc, dar lasă la urmă întrebarea „și unde vând?”
Fără contracte ferme, fără o rețea de clienți sau fără un plan de stocare, vânzarea se face în pripă, la prețuri dictate de intermediari. Bugetul care părea sustenabil pe hârtie se prăbușește în fața unei piețe imprevizibile. Valorificarea este parte integrantă din managementul financiar și trebuie planificată chiar dinainte de semănat.
Soluția: finanțare gândită pentru realitățile din teren
Unele dintre aceste greșeli pot fi evitate printr-o planificare mai atentă, dar și prin accesul la soluții financiare adaptate agriculturii. Un credit agricol bine ales îți poate oferi stabilitate, nu doar bani pentru investiții sau capital de lucru, ci și flexibilitate la rambursare, consultanță personalizată și susținere în gestionarea fluxului de numerar.
Cu ajutorul unor credite create special pentru fermieri, poți să-ți organizezi sezonul fără presiune, să-ți completezi resursele atunci când ai nevoie și să eviți blocajele care apar în lipsa lichidităților. În plus, cu sprijinul unei echipe specializate, ai parte de ghidare pas cu pas, de la întocmirea dosarului până la alegerea celor mai bune termene de plată, în funcție de ciclul agricol.
