Niculina Stoican a povestit cum a decurs înmormântarea regretatului maestru al muzicii populare, Petrică Mîțu Stoian, precizând că la sicriul acestuia mereu a vegheat cineva.
Cum a decurs înmormântarea lui Mîţu
Artista Niculina Stoican a mărturisit că Petrică Mîțu Stoian nu a fost lăsat singur, ci a fost supravegheat de Carmen, fosta soție, Niculina, familia din Pitești și Alin, băiatul pe care Mîțu l-a luat sub aripa lui ocrotitoare, au stat la căpătâiul cântărețului și și-au amintit de întâmplări cu Mîțu Stoian.
„ Este foarte greu, dar eu am norocul unui colectiv impecabil care m-a susţinut şi a fost alături de mine încă din clipa în care am aflat ce s-a întâmplat cu Petre şi până în momentul în care Petre a ieşit din curtea instituţiei şi a plecat la Teatrul Naţional.
Am avut alături de mine toate instituţiile oraşului Craiova şi trebuie să mulţumesc Primăriei şi doamnei primar Olguţa Vasilescu, Poliţiei, tuturor instituţiilor care m-au ajutat şi m-au susţinut în fiecare clipă. E foarte greu să ai grijă de tot ce se întâmplă; de oamenii care vin şi întreabă, de angajaţii, fiecare dintre ei trebuie să facă ceva, să ai grijă să nu le impui nişte lucruri şi să-i faci să participe cu sufletul.
Fiecare dintre ei a pus suflet în tot ce s-a întâmplat. Astăzi noi am fost prezenţi alături de el. Am adus din Mehedinţi, de acolo de unde suntem noi, am adus garda lui Tudor Vladimirescu.
Citește și: Durere in partea dreapta a corpului – cauze si remedii
Ne-am dorit ca Petre să aibă parte de drapel alături el şi să simtă că nu a aparţinut doar Gorjului şi Doljului, ci că Mehedinţiul a fost alături de el.
A fost cumva o formă de recunoştinţă a mehedinţenilor în plus faţă de i-a dăruit Gorjul şi Doljul.
Ce nu s-a putut respecta la înmormântare
Niculina Stoican a declarat că a adus și tradițiile de la Mehedinți, pentru că Petrică Mîțu Stoian nu a fost doar al Gorjului și al Doljului, ci și al Mehedințiului.
Totodată artista a dezvăluit că nu a mai avut putere să respecte tradiția cu ”zorile” cântate dimineața, însă n-a mai avut putere.
„ Totul a fost pus la punct secundă cu secundă. Fiecare om din Ansamblul Folcloric „Maria Tănase” a ştiut ce are de făcut. Încă de duminică dimineaţa, de când am pregătit foaierul de la poarta instituţiei cu flori şi pozele lui, cu „rămas bun, maestre”. Îi plăcea mult să i se spună maestre. Zâmbea aşa ironic… Fiecare moment a fost pregătit de noi toţi. Toată noaptea, cât a stat la Amsamblul Folcloric „Maria Tănase”, s-a făcut gardă lângă el. Nicio secundă nu a stat singur.
Am povestit toată noaptea lângă el. Ne-am amintit. Am fost lângă el eu, fosta lui soţie, Carmen, familia de la Piteşti cu băiatul pe care el l-a luat sub aripa lui ocrotitoare şi l-a îndrumat să cânte.. A fost finul lui de la Târgu Jiu. Au fost dansatorii noştri care au făcut gardă, o parte din angajaţi. Una dintre fetele familiei Guşman.. Nicio secundă nu a rămas singur.
În sufletul meu, mi-am dorit ca atât cât va sta la „Maria Tănase”, să aibă parte de regulile pe care noi le respectăm în Mehedinţi la o înmormântare. Am vrut dimineaţa să-i cântăm Zorile, dar nu am avut putere. Nu am găsit această putere şi nu le ştia nimeni ca la Mehedinţi. Ar fi trebuit să fie trei femei care să le cânte şi la asta nu m-am mai gândit. Nu m-a mai dus mintea. Nu m-am gândit, dar măcar am stat lângă el şi fiecare dintre noi a povestit şi şi-a amintit.
Se spune în tradiţia populară să nu există moarte fără râs şi nuntă fără plâns. Am plâns şi am râs amintindu-ne de câte făceam cu el. Cât l-am avut la „Maria Tănase, poate că nu e potrivit ce spun. Cei care am avut grijă de el şi ne-am dorit să vadă că l-am preţuit cu toţii şi că el nu este doar al Mehedinţiului, pentru că el este al ţării întregi”, a mai spus Niculina Stoican.
