Niciun drum nu este prea lung si nicio suferinta prea mare pentru credinta. O spun cu mana pe inima credinciosii care merg in genunchi spre locul unde a rasarit speranta.
La iesirea din orasul Suceava un lacas cult armenesc atrage oamenii din toate colturile tarii. Un loc unde credinciosii se aduna cata frunza si iarba, in speranta ca pelerinajul lor va fi primit de cel de sus.
Oamenii cred atat de mult in puterea lui Dumnezeu incat sunt gata de orice suferinta: ei merg in genunchi in jurul bisericii pentru a li se indeplini dorintele.
Intr-un sir lung, intr-o liniste deplina, oamenii isi duc rabdatori pana la capat canonul. Inconjoara manastirea si se opresc sa se roage si sa puna cate un banut la fiecare colt. Nimeni nu sufla o vorba despre dorinta pusa.
Oameni sobri si cumpatati, armenii din Romania tin la onoarea si credinta lor ca nimeni altii.
