Înțelegerea fobiei de înălțime: cauze, simptome și tratamente

Un număr mare de persoane din întreaga lume suferă de acrofobie, o fobie extremă de înălțime.

Acest sindrom este denumit în mod obișnuit un tip de fobie (o fobie specifică) care provoacă anxietate severă și frică în situații legate de înălțime. Acrofobia este o afecțiune care poate afecta negativ viața de zi cu zi, deoarece se manifestă prin acțiuni simple, precum urcarea pe o scară, coborârea pe scări sau admirarea peisajului.

S-a observat că doar 5% dintre adulți suferă de acrofobie severă, femeile având o incidență mai mare decât bărbații. Pentru a putea îmbunătăți calitatea vieții, este important să înțelegem această fobie, cauzele sale și alternativele de tratament. Acrofobia poate fi generată de evenimente traumatice sau de tehnici dobândite, iar genele și mecanismele cerebrale pot juca, de asemenea, un rol important.

Persoanele acrofobice dezvoltă de obicei simptome somatice, cum ar fi amețeli, transpirație și ritm cardiac accelerat, simțindu-se rău atunci când sunt expuse la înălțimi.

Frica amplifică psihologic percepția pericolului, chiar și în absența acestuia. Este important să se observe semnele timpurii pentru a interveni. Metodele moderne de tratament se concentrează pe importanța terapiei și a expunerii progresive, astfel încât persoana să-și recâștige controlul și încrederea. Acrofobia nu trebuie considerată doar o fobie minoră, deoarece poate limita dramatic capacitățile generale ale persoanei afectate, atât în plan social, cât și profesional, dacă nu este tratată din timp.

Simptomele și cauzele acrofobiei

Originea acrofobiei este o combinație de factori psihologici, de mediu și genetici. Frica de înălțime apare de obicei la o vârstă fragedă, împreună cu tendința de a cădea sau de a fi implicat într-un accident, sau poate apărea prin observarea altor victime care suferă. Cercetările din domeniul neuroștiințelor indică faptul că disfuncțiile neuropsihologice din amigdala, care este partea creierului responsabilă de frică

, joacă un rol în creșterea reacției neurofiziologice la anxietate. Psihologii evoluționiști sugerează că acrofobia are o valoare de supraviețuire, care împiedică căderea ființelor umane.

Severitatea simptomelor acrofobiei variază. Simptomele tipice sunt episoade de panică, transpirație, tremurături, palpitații cardiace și amețeli înainte de a ajunge în locuri înalte. Simpla gândire la înălțimi poate provoca anxietate, iar unele persoane dezvoltă o fobie de a folosi lifturile, de a sta pe balcoane sau chiar de a intra în clădiri înalte.

Acest obicei fricos duce la un ciclu care întărește fobia și devine mai dificil de învins. În situații extreme, acrofobia poate prezenta obstacole în viață, perturbând rutina normală, deciziile profesionale, interesul pentru activitățile de agrement și reducând satisfacția față de viață.

Citește și: S-a întors acasă când familia îi pregătea pomana de 40 de zile. Cum a fost posibil ca bărbatul din Iași să se întoarcă, după ce a fost îngropat

Citește si: BREAKING NEWS: S-a sinucis la aproape trei luni de la moartea Teodorei Marcu! Scene de groază în Cosmopolis

Acrofobia poate fi agravată de factori de mediu și sociali. Vizionarea de filme care conțin scene cu pericole legate de înălțime sau ascultarea de experiențe traumatice sunt elemente care pot duce la apariția fricii. De asemenea, alte studii sugerează o natură ereditară, ceea ce înseamnă că persoanele care au un membru al familiei cu tulburări de anxietate ar putea fi vulnerabile. Cunoașterea acestor factori declanșatori este importantă pentru stabilirea unor intervenții fructuoase, în special prin terapie și expunere.

Linii directoare pentru tratament și gestionare

Strategiile active ușor de pus în practică pentru combaterea acrofobiei includ terapia, expunerea și modificarea stilului de viață. Cea mai utilizată formă de tratament de primă linie este terapia cognitiv-comportamentală (TCC). TCC ajută pacienții să perceapă gândurile iraționale legate de înălțime și să le înlocuiască cu idei raționale care reduc frica și anxietatea. Metodele de relaxare, precum vizualizarea și respirația profundă, sunt metode comune incorporate în sesiunile de terapie pentru a trata reacțiile fiziologice la frică.

Un alt plan foarte eficient este terapia de expunere. Expunerea controlată la înălțimi se realizează treptat, oferind astfel persoanelor șansa de a-și înfrunta frica într-un cadru sigur. Aceasta poate începe cu imaginarea altitudinii, trecând ulterior la platforme de înălțime redusă și, în final, la activități în aer liber la altitudini mari. Tehnologia realității virtuale completează terapia prin expunere, prin imitarea experiențelor de înălțime fără riscul de a se afla în lumea reală. S-a demonstrat că expunerea duce la diminuarea reacțiilor de frică în timp și la dispariția comportamentului de evitare după o perioadă îndelungată de expunere.

Terapia formală poate fi completată cu tehnici de stil de viață. Acestea previn nivelurile de anxietate prin practicarea unei activități fizice regulate, gestionarea stresului și exerciții de mindfulness. Grupurile de sprijin oferă întărire socială, astfel încât o persoană să intre în contact cu alte persoane care au trecut prin aceeași experiență sau care au abilități de gestionare a stresului. În anumite situații, se pot utiliza medicamente pentru a ajuta persoanele să facă față nivelurilor extreme de anxietate, însă cele mai eficiente remedii, pe termen lung, sunt terapiile și expunerea. Toate aceste metode pot fi combinate pentru a ajuta persoanele cu acrofobie să câștige încredere pas cu pas și să scadă nivelul de frică, îmbunătățind în cele din urmă calitatea vieții.

Citește și: Încălzirea locuinței cu centrală pe peleți: o soluție eficientă, modernă și sustenabilă

Citește și: Manuela cedează: „Nu mai pot!!” Concurenta „Casa Iubirii” a izbucnit în lacrimi

Citește și: Azi are loc înmormântarea celor doi tineri logodiți, care au murit în accidentul din Munții Iezer-Păpușa. Este zi de doliu în întreaga localitate