Te trezesti cu noaptea in cap. Lasi departe, in spate, faleza Sulinei cosmopolite, iti bucuri ochii cu lebede si pelicani in golful Musura si tresari la vederea vechiului paznic al Dunarii, farul. Abia dup ace vei fi facut toate acestea, poti deschide ochii cu adevarat. Ai ajuns intr-un loc de o frumusete rara!

In coasta Nordica a Golfului Musura, la vreo trei kilometri de Sulina, gasesti un petic de pustiu cum nu multor fericiti se-arata. E nimerit, se vede, sa o vizitezi in miez de vara. Sa mergi prin apa mica de la barca pana pe uscat, sa cerni sub talpi nisipul fin de pe acest nealterat colt de uscat.

Pamant al fericirii, se cere, pentru multi acum, dar nerietenos pentru navigatorii prinsi aici, ca in chingi, acum vreo patru ani. Un colos de peste 88 de metri lungime si 13 latime, nava sub pavilion Georgian Turgut se indrepta in miez de iarna catre un port ucrainean.

S-a-nfipt insa aici, in coasta insulei care nu li s-a aratat pe harta.

O insula linistita, intre ape. Asa am gasit-o noi. Si toti cei care vor fi calcat deja pe-aici. Pescarii ar fi stiut primii de ea. Nimeni nu a infipt, insa, pana acum, vreun steag. Poate e semn izolat de revolta al naturii, care altminteri te primeste cu cer senin, apa albastra si nisip fin.

In lipsa oamenilor, pasarile au pus stapanire pe insula.

Aici se imperecheaza, isi clocesc ouale si tot aici isi invata puii sa zboare. La tot pasul, cate doua, trei, mai mici ori mai mari, purpurii, ouale din cuibare itite pe dupa vegetatie iti arata ca pasarile au pe insula un viitor. Chit ca de el se bucura, mai nou, si oamenii.

Care-cum vine aici ii lipeste cate o eticheta. Ii spune cumva. Oficial, nu se numeste nicicum.

Si poate ca asta conteaza cel mai putin. Adevarata valoare ramane cea din suflet, cu care pleci oricum