Relația dintre tată și copil are un impact profund asupra dezvoltării sănătoase generale și pe termen lung a copilului. Copiii ai căror tați sunt implicați în îngrijirea lor zilnică, cum ar fi hrănirea, îmbăierea și joaca împreună, tind să fie mai încrezători; și, pe măsură ce cresc, se bucură de legături sociale mai puternice cu colegii. Cercetările arată că atașamentele sigure au beneficii pozitive care durează până la vârsta adultă.
Tații care îngrijesc, hrănesc și se joacă cu bebelușii lor cresc copii cu un coeficient de inteligență mai ridicat și cu abilități lingvistice și cognitive mai bune. Cu cât tații petrec mai mult timp în jocuri îmbogățitoare și stimulative cu copilul lor- cum ar fi joaca de prefăcătorie sau împărtășirea de povești- cu atât mai bune sunt rezultatele la
Asumarea sănătoasă a riscurilor
Genul de joacă dură și zbuciumată în care tații se angajează cu copiii mici ajută la reglarea sentimentelor și a comportamentului acestora. Îi învață pe copii cum să facă față impulsurilor agresive și contactului fizic în moduri acceptabile din punct de vedere social. În timp ce mamele sunt mai predispuse să formeze atașamente sigure prin consolarea copiilor lor atunci când aceștia sunt neliniștiți, tații sunt mai predispuși să ofere siguranță în contextul excitației controlate a jocului sau
a disciplinei. Acest lucru îi ajută pe copii să învețe unde se află limitele siguranței și ale asumării de riscuri în lume- o abilitate foarte importantă care construiește autoreglarea și poate preveni problemele de agresivitate și violență mai târziu.Tații îi împing pe copii dincolo de zona lor de confort- în cele mai bune moduri. Tații, de obicei mai mult decât mamele, își încurajează copiii să își asume riscuri calculate: să încerce partea adâncă a piscinei, să vorbească cu cineva nou sau să găsească modalități de a depăși obstacolele.
Copiii cu tați implicați au tendința de a fi mai răbdători; și, când sunt mai mari, pot face față mai ușor stresului și frustrărilor asociate cu școala decât copiii cu tați mai puțin implicați. Copiii cu tați implicați sunt mai puțin predispuși să aibă probleme acasă, la școală și în cartier și sunt mai puțin predispuși la depresie.
Atunci când se constată că tații sunt îndepărtați emoțional și fizic de copiii lor la vârsta de 3 luni și din nou la 12 luni, s-a constatat că, în momentul în care aceștia intră la grădiniță, copiii sunt mai agresivi cu
Tații care se implică activ în viața bebelușilor lor tind să aibă mai puține conflicte cu soțiile lor. Acest lucru nu numai că este în beneficiul copiilor, ci întărește relația dintre părinți, ceea ce are, de asemenea, beneficii pe termen lung pentru copii.
Citește și: Ghid complet valori glicemie. Valorile normale ale glicemiei
Beneficiul este reciproc
Paternitatea schimbă viața, atât pentru tați, cât și pentru bebeluși. Oricât de obositor ar fi uneori să fii tată, toate acele momente se adaugă la o viață întreagă de dragoste și conexiune.
Știm că nivelurile hormonale ale mamelor se schimbă în timpul sarcinii.
La fel și cele ale taților! Oamenii de știință spun că ambii părinți experimentează o creștere a hormonului prolactină în jurul datei nașterii copilului. Prolactina promovează comportamentele de îngrijire a copilului la ambii părinți.
Iată un motiv de zâmbet: timpul petrecut alături de bebelușul tău activează circuitele din creierul tău care sunt implicate și în îndrăgostirea. Atunci când un tată are contact piele-pe-piele cu bebelușul său, el eliberează oxitocină (cunoscută uneori sub numele de hormonul iubirii). Nivelul de oxitocină al bebelușilor crește și el. (Contactul piele-pe-piele între mame și bebeluși are același efect).
Imaginile RMN oferă mai multe dovezi că prioritățile bărbaților se schimbă atunci când au copii. Scanările cerebrale ale taților și ale celor care nu sunt tați au arătat că regiunea de detectare a recompenselor din creierul taților s-a aprins atunci când au văzut imagini cu copii mici. Nu la fel și la cei care nu sunt tați. Un alt studiu a constatat că în primele patru luni de parenting, tații au prezentat creșteri în părțile creierului implicate în motivația parentală, inclusiv hipotalamusul și amigdala, printre altele.
Noii tați pot face aproape tot ceea ce pot face noile mame: Schimbați scutecele, faceți baie, împărtășiți povești și luați la rândul vostru să vă plimbați și să liniștiți atunci când bebelușul plânge. Dacă partenera dvs. alăptează, puteți participa aducându-i copilul la sân sau făcându-l să râgâie când a terminat. Împărtășirea acestor responsabilități încă de la început vă oferă șansa de a vă cunoaște bebelușul și construiește o bază solidă pentru relația dvs. cu el.
Citește și: Sfaturi pentru a fi un tata mai bun- Acestea sunt aspecte vitale!
Citește și: Tăticii trebuie să aduca obiceiuri sănătoase in viața lor pe măsură ce îmbătrânesc?
Citește și: Dormi ca un profesionist cu aceste 6 sfaturi de expert!
