Deficitul de cont curent al României se adâncește în 2025, amplificând riscurile macroeconomice și vulnerabilitățile structurale ale economiei.
Economia românească se confruntă cu o problemă recurentă, care în ciuda perioadelor de creștere economică solidă, rămâne nerezolvată: dezechilibrul extern, reflectat printr-un deficit de cont curent persistent și de amploare. În 2025, acest deficit ajunge la un nivel estimat de peste 7% din PIB, plasând România în topul țărilor europene cu cele mai mari dezechilibre externe.
Contul curent reprezintă un indicator complex, care reflectă balanța dintre exporturi și importuri de bunuri și servicii, fluxurile de venituri și transferurile curente. Un deficit în această balanță indică faptul că România consumă mai mult decât produce, iar diferența este acoperită prin împrumuturi sau vânzare de active.
În cazul României, deficitul de cont curent nu este doar o reflexie a importurilor mari, ci și a competitivității scăzute a exporturilor, a dezechilibrelor fiscale și a dependenței de consum intern stimulat artificial. Chiar dacă în 2025 economia continuă să crească cu aproximativ 3%, această expansiune este una nesustenabilă, alimentată mai ales de consumul intern și investițiile publice finanțate din fonduri europene.
Pe fundalul unui context regional tensionat, cu dobânzi ridicate și volatilitate pe piețele internaționale, vulnerabilitatea externă a României devine o problemă strategică. Rata de acoperire a deficitului prin investiții străine directe este în scădere, iar finanțarea prin datorie externă este tot mai costisitoare. În același timp, BNR este forțată să mențină un echilibru fragil între stabilitatea cursului și inflație, ceea ce limitează marja de manevră a politicii monetare.
În continuare, vom analiza în profunzime cauzele structurale ale deficitului de cont curent în România, implicațiile economice pe termen mediu și lung și opțiunile strategice pe care țara le are pentru a corecta acest dezechilibru sistemic.
Cauzele structurale ale dezechilibrului extern și dinamica comercială negativă
Deficitul de cont curent este expresia unui dezechilibru profund între ceea ce o economie produce și ceea ce consumă.
În 2025, principala componentă a deficitului de cont curent rămâne balanța bunurilor, cu un deficit comercial care depășește 25 de miliarde de euro. România importă masiv produse de tehnologie, energie, produse chimice și materii prime, în timp ce exporturile sunt dominate de componente auto, textile și produse agroalimentare cu valoare adăugată redusă.
Această structură a comerțului exterior reflectă lipsa de competitivitate industrială. Deși România are un sector manufacturier semnificativ, acesta este integrat în lanțuri de producție controlate de companii multinaționale, iar valoarea adăugată generată intern este limitată. Inovația, cercetarea și dezvoltarea rămân la niveluri scăzute, iar lipsa investițiilor în tehnologie avansată frânează creșterea exporturilor competitive.
Pe de altă parte, cererea internă este susținută artificial prin politici fiscale expansive. Creșterea salariilor în sectorul public, majorările pensiilor și politicile de stimulare a consumului au dus la o explozie a cererii de bunuri de import. În lipsa unei oferte interne competitive, această cerere este satisfăcută din exterior, ceea ce alimentează deficitul comercial.
O altă componentă importantă este deficitul de venituri primare, generat de repatrierile de profit ale companiilor străine. Într-o economie în care investițiile străine directe joacă un rol important, profiturile sunt adesea transferate în afara țării, afectând balanța de plăți.
Transferurile curente, cum ar fi remiterile din diaspora, au avut în trecut un rol de echilibrare. Însă în ultimii ani, volumul acestora a stagnat, în timp ce contribuția lor la acoperirea deficitului a scăzut proporțional.
În acest context, cursul de schimb devine un instrument critic. În mod normal, deprecierea leului ar putea stimula exporturile și reduce importurile, contribuind la corectarea deficitului. Dar în România, cursul este relativ stabil datorită intervențiilor BNR, care urmărește mai degrabă controlul inflației decât corectarea dezechilibrelor externe.
Citește și: Ce sa puneti in geanta de maternitate? Elemente esentiale pentru momentul nasterii
Pe termen mediu, această situație creează o vulnerabilitate majoră. În cazul unei crize externe sau al retragerii capitalurilor speculative, presiunea pe curs ar putea fi uriașă, iar rezervele valutare nu sunt nelimitate.
În plus, diferențialul de inflație față de zona euro reduce competitivitatea prețurilor, accentuând dezechilibrul extern. Dacă România nu reușește să stabilizeze inflația și să stimuleze producția internă competitivă, deficitul de cont curent riscă să se amplifice în continuare, cu toate riscurile aferente.
Soluții și strategii pentru corectarea dezechilibrului extern
Corectarea deficitului de cont curent necesită o abordare strategică, coerentă și pe termen lung. Nu există o soluție unică sau rapidă, dar există direcții clare care pot contribui la reducerea treptată a acestui dezechilibru macroeconomic.
Primul pas esențial este stimularea capacității productive interne. România trebuie să investească masiv în reindustrializare, în sectoare cu valoare adăugată mare: tehnologie, IT&C, energie regenerabilă, echipamente industriale, produse farmaceutice. Aceasta presupune politici industriale active, sprijin fiscal pentru investiții, facilități pentru cercetare și dezvoltare, dar și reformarea educației tehnice și universitare.
Al doilea pilon este creșterea eficienței energetice și reducerea dependenței de importuri în domenii strategice. România are potențial de producție internă de energie – nucleară, hidro, regenerabilă – care trebuie valorificat. Investițiile în infrastructura energetică, în capacități de stocare și în interconectivitate regională pot reduce importurile de energie, unul dintre principalii factori ai deficitului comercial.
Un alt instrument important este politica fiscală. În loc să stimuleze excesiv consumul, guvernul ar trebui să încurajeze economisirea și investițiile. Reformele fiscale trebuie să fie direcționate către lărgirea bazei de impozitare, digitalizarea ANAF, combaterea evaziunii și încurajarea capitalizării companiilor românești.
În paralel, este nevoie de susținerea exportatorilor. Asta presupune nu doar ajutoare de stat, ci și dezvoltarea de piețe externe, participare activă la târguri internaționale, finanțare pentru internaționalizare și parteneriate comerciale bilaterale. Rolul instituțiilor publice – cum ar fi Ministerul Economiei, EximBank, ambasadele economice – trebuie reconfigurat pentru a funcționa ca agenți de sprijin al exportului.
Pe termen scurt, politica monetară trebuie să echilibreze presiunile contradictorii. BNR trebuie să permită o flexibilitate mai mare a cursului de schimb, care să reflecte realitățile comerciale, fără a compromite total stabilitatea prețurilor. Intervențiile selective, combinate cu comunicare transparentă, pot reduce dezechilibrele externe fără a crea panică pe piață.
România trebuie, de asemenea, să îmbunătățească climatul investițional. Investițiile străine directe sunt esențiale pentru a finanța sustenabil deficitul de cont curent. Dar pentru a atrage capital stabil, este nevoie de stabilitate legislativă, predictibilitate fiscală, infrastructură modernă și un sistem juridic eficient.
Nu în ultimul rând, educația financiară și economică a populației are un rol critic. O societate care înțelege diferența dintre consum pe datorie și dezvoltare durabilă este mai puțin vulnerabilă la populism economic și mai aptă să sprijine reformele dificile, dar necesare.
Deficitul de cont curent este un semnal de alarmă constant. Nu este suficient să fie „gestionat”; trebuie corectat prin transformări structurale profunde. România are resurse, poziție strategică și acces la finanțare europeană – dar trebuie să construiască o economie orientată spre producție, export și competitivitate, nu spre consum facil și importuri scumpe.
Citește și: Fondurile UE alimentează economia României în 2025
Citește și: Salariul minim crește, pensiile se reformează: ce urmează?
Citește și: Schengen 2025: Cum se va schimba economia României
