În momentul atacului, Teodora Marcu se afla în curtea locuinței alături de fiica sa, ținând-o în brațe. Copila a fost martora unei scene cumplite, fiind prezentă chiar în clipa în care mama ei a fost împușcată. Vecinii spun că amintirea acelui moment va lăsa urme adânci în sufletul ei.
Cine o va crește pe fiica Teodorei Marcu
Fiica Teodorei Marcu va fi crescută de bunica maternă.
„Rămâne o traumă pentru fetiță. Fetița mică o să o crească Aneta. Alex trebuie să își refacă viața, că asta e de când lumea.
Teodora Marcu a fost condusă pe ultimul drum joi, 5 iunie. La slujba de înmormântare au participat sute de oameni: rude, prieteni, vecini și localnici din satele învecinate. Chiar și persoane care nu o cunoșteau personal pe Teodora au simțit nevoia să își exprime solidaritatea.
Citește și: Alimente bogate in B12. Surse de vitamina B12
Alex Marcu, partenerul de viață al tinerei, a fost devastat. Alături de părinții Teodorei, nu s-a dezlipit nicio clipă de sicriu. Într-un gest profund simbolic, bărbatul a așezat pe pieptul femeii un buchet voluminos de trandafiri roșii, ca o ultimă dovadă a iubirii care i-a legat.
Trauma care a rămas în urma acestei crime nu se limitează la durerea emoțională. Fetița în vârstă de trei ani se afla chiar în brațele mamei în momentul în care aceasta a fost împușcată.
Ce a relatat Robert Lupu despre relația cu Teodora Marcu
Despre cum a început povestea dintre Teodora și Robert Lupu, criminalul a oferit propria versiune într-o carte autobiografică lansată anul trecut. Relatarea, de un cinism greu de suportat în contextul actual, arată începuturile relației dintre un bărbat trecut de 40 de ani și o adolescentă de doar 15 ani.
Citește și: Care au fost ultimele cuvinte rostite de Teodora Marcu, înainte de a muri: „Se vedea clar cum se stinge”
„Pe la 42 de ani, viața devenise monotonă, fără prea mult haz. Într-o zi de august, din 2018, aflându-mă la o cafenea cu una din balerinele mele, ne servește o fetișoară de vreo 15 ani, roșcată și pistruiată, cu trăsături naturale greu de întâlnit.
Mi-am dat seama imediat ce briliant am în față și mă activez instantaneu. Încarc armele, pregătesc luneta, pornind într-o vânătoare totală.
În decurs de câteva zile reușesc să o dovedesc, mai ales că era un puiandru de căprioară fără prea multă experiență, a căzut rapid. Aveam să aflu mai târziu că în realitate eu eram vânatul și ea vânătorul. Ca paradox al sorții. Zi de zi, între mine și Teodora, copila ce o vedeam victimă sigură, se contura un soi de capcană dulce”, a scris Robert Lupu, în cartea lui.