- Observi ceva diferit, la mine?
Măria îl măsoară o clipă sau două şi zice:
- Nimic.
Frustrat, Ion, se duce la baie, unde se dezbracă, după care reapare în bucătărie în pielea goală şi numai în cizme. O întreabă iarăşi pe Măria:
- Ei, acuma observi ceva diferit la mine?
Măria se zgâieşte la el, iarăşi, nedumerită şi îi zice:
- Ascultă Ioane, eu nu văd, ce este diferit? Aşa cum îţi atârnă astăzi, atârna şi ieri şi tot aşa o să-ţi atârne şi mâine.
Furios, Ion urlă la ea:
- ŞI NU ŞTII DE CE ATÂRNĂ, Măria?
- N-am nici cea mai mică idee…, răspunde ea.
- ATÂRNĂ, PENTRU CĂ SE UITĂ LA CIZMELE MELE… CELE NOI!
Măria, cu o grimasă:
- Mai bine îţi cumpărai o pălărie, Ioane. Zău aşa, era mai bună o pălărie!
Nişte ţărani erau la o şedinţă, în primărie:
Primarul:
- Trebuie să modernizăm acest sat! Aştept propuneri cu proiecte noi!
Unu:
- Multe bodegi!
Altu:
- Multe crâşme!
Altu:
- Berării!
Altu:
- Multe baruri!
Primarul:
- Beţivanilor…de nimic nu sunteţi în stare!
Unu, mai retras:
- O bibliotecă!
Primarul:
- Bravo Gică! Vedeţi? Un om inteligent! Pentru ce vrei să facem bibliotecă?
Gică:
- Păi…să ne strângem acolo toţi să bem ceva!
Badea Ion se pregătea să între în gospodărie la badea Gheorghe, când vede un câine mare ciobănesc, cu o faţă fioroasă, că se uita la el din curte. Speriat, renunţă la gând şi îl strigă pe badea Gheorghe.
- Ce-i, mă? scoate ăsta capul pe geam.
- Hai să-mi deschizi poarta că mi frică de câne!
- Hai, numa, că nu-ţi face nimic!
- Nu mă bag că mi frică.
- Hai, dacă-ţi spun!
Până la urmă, badea Ion îşi ia inima în dinţi şi intră în curte. Se duce uşurel pe lângă perete şi până la urmă ajunge în casă. După ce închide uşa îi zice lui Gheorghe:
- Bă, Gheo, rău câne ai!
- Aşe-i cum zâci- rău tare.
- Să uita aşa fioros de am zis că mă scap pă mine. Da, spune-mi, de ce nici nu mârâie, nici nu latră, nici nu muşcă, numa să uită aşa urât?
- Mă, cânele ăsta-i din ăla care să consumă-n el!...
