Interviul de la „40 de întrebări cu Denise Rifai”, difuzat la ora 23:30, a fost încărcat de emoția Sărbătorii Pascale și a scos la lumină nu doar credința și dăruirea Părintelui Dan Damaschin pentru cei nevoiași, ci și latura profund personală a preotului.
Părintele Damaschin construiește speranță pentru mii de mame și copii
De peste două decenii, Părintele Damaschin este preot misionar la Biserica Maternității „Cuza Vodă” din Iași, loc unde, dincolo de slujirea liturgică, și-a dedicat viața ajutorării mamelor aflate în nevoie și susținerii copiilor aflați în dificultate. În 2012, a pus bazele Asociației „Glasul Vieții”, prin care derulează proiecte impresionante la nivel național, iar numele său se leagă și de construirea primului centru medico-social gratuit din România.
Dar dincolo de implicarea sa publică, interviul realizat de Denise Rifai a adus în prim-plan și omul Dan Damaschin – soț, tată, prieten.
A vorbit cu emoție despre dorința ca tot mai mulți tineri să învețe să iubească profund, sincer și cu responsabilitate, așa cum el însuși trăiește iubirea în familie: „Încă mă rog Domnului să fie cât mai multe familii în jurul meu, cât mai mulți tineri care să învețe să iubească așa cum am simțit și cum simt această iubire și să aibă în casa lor atâta dragoste față de copii, față de ceea ce faci tu”.
Preotul mărturisește că timpul petrecut în familie devine tot mai prețios
Deși este extrem de activ în proiectele sale sociale, părintele nu ascunde faptul că timpul petrecut în sânul familiei este din ce în ce mai limitat. Cu modestie și asumare, mărturisește: „Uneori mă simt vinovat pentru că nu fac atât de mult sau timpul care mi s-a restrâns de la an la an(...) nu mă mai face vrednic să fiu aproape de ea, că are și ea nevoie să fiu aproape de treburile casnice”.
Totuși, în ciuda programului încărcat, părintele Damaschin subliniază importanța păstrării conexiunii și a comunicării autentice în cuplu: „Încercăm ca acel puțin timp pe care îl avem să îl folosim cât putem mai bine și să menținem prietenia aceasta în care, în fața unui pahar cu apă, îi spui celui drag ceea ce simți, ceea ce te doare și ceea ce te bucură”.