Multi s-au perindat prin "beciul domnesc", dar nimeni n-a resimtit mai tare socul ca Elena Udrea

Sunt marturii exclusive despre cele 72 de zile petrecute de Elena Udrea in celula, dupa ce toata lumea si a dat cu presupusul. Acum, fostul ministru vorbeste pentru prima data despre perioada cea mai neagra din viata ei, zilele si noptile petrecute in beciul domnesc.

„Era trezitul la 6, te trezeau zgomotele ingrozitoare ale celor trei zavoare cu care era inchisa o usa de fier, eram incuiate cu trei zavoare cu lacate si aveam vreo cinci randuri de gratii la geam in asa fel incat nu stiu la ce folosea fereastra ca oricum nu ajungeai sa o

deschizi, pana in 7 era apelul”, a povestit politicianul.

Ii e greu sa vorbeasca despre asta, a trecut de la extaz la agonie, de pe cai mari, intr-un beci obscur al arestului central. De la ministere si functii inalte, la cea mai crunta calitate pe care a detinut-o pana acum, cea de arestat preventiv.

„Camera in care am stat, o sa ii spun si numarul pentru ca si aici au fost fabulatii, camera 2, era o camera de 9 metri patrati, cu un WC turcesc in colt si fara usa, logica fiind sa te vada

prin vizor sa te vada ca nu iti faci rau cand esti la WC”

Intre cei patru pereti zilele curgeau la fel, isi aminteste Udrea. Singurele momente pe care le astepta erau cele in care era dusa in afara celulei: „Am ales patul de jos, erau paturile cate doua si a inceput calvarul. Intr-o celula de 9 metri patrati  nu aveai unde sa te misti. Celebra plimbare se intampla intr-o camera de 20 de metri, unde vedeai cerul printr-o plasa de Buzau si unde era o mizerie cumplita”.

Tace. Gandul ii zboara din nou la ziua in care s-a trezit la realitate si si-a dat seama ca o pandeste arestul. Ziua cea mai lunga avea sa o gaseasca in Parlament. Semnul ciudat transmis cuiva drag, despre care toata tara a vuit, avea sa lase de inteles ca stie ce o asteapta.

Citește și: Informatii despre pulsul normal in functie de varsta

##VIDEO140808##

Desi vizibil schimbata, incerca sa salveze aparentele ori de cate ori iesea la lumina, acolo unde armate intregi de ziaristi o vanau. 

Acum incearca sa priveasca in urma, detasat, inca mai aude zgomotul zavoarelor si prin fata ochilor inca i se mai perinda chipurile colegelor de celula, muritoarele de rand cu care si-a impartasit 72 de zile din viata.

Si totusi a iesit soarele si pe strada ei. Acum, se bucura de o libertate controlata si de dragostea care o ajuta sa priveasca optimist la ziua de maine.  Desi anchetata, acum, la 42 de ani, invata sa traisca din nou, sa spere la un camin si mai ales la un copil.

Intreaga experienta traita in spatele gratiilor o va asterne pe hartie, caci Elena Udrea s-a apuca de scris: „Atunci cand am iesit imi era foarte proaspata experienta si, cumva, scriam cu relaxare. Acum, pe masura ce se indeparteaza, parca nu am chef in fiecare zi sa imi amintesc, atunci nu faceam decat sa scriu, cartea se va numi <<72 de zile in catuse>>� <72 de zile in catuse>>”.