Oamenii de știință explorează dacă memoria umană va putea fi digitalizată într-o zi, fuzionând mintea noastră cu mașinile și remodelând ce înseamnă să-ți amintești.
Limitele dintre gândire și date sunt renegociate de evoluțiile actuale în neuroștiințe și inteligență artificială. Oamenii de știință învață în prezent tehnici de cartografiere a activității cerebrale la niveluri uluitoare de detaliu, iar aceasta este complexitatea proceselor care apar pentru a forma conștiința. Cercetările lor privind formarea și dispariția memoriei deschid calea către stocarea digitală prospectivă a experiențelor. Aceasta este o căutare care odinioară era considerată science fiction, dar acum se află la granița dintre biologie, calcul și etică. Creierul uman poate fi mai bine explicat prin modele de învățare automată, ceea ce face ca posibilitatea de a încărca gânduri și de a le păstra mai concretă.
Așa cum s-a realizat, capacitatea de a repeta memoria digital ar transforma conceptul de identitate și mortalitate pe care societatea îl asociază.
digitală: Cartografierea creierului uman
Încercarea de a descifra creierul uman este aspectul principal al cercetării memoriei digitale. Imagistica de înaltă rezoluție și cartografierea neuronală sunt câteva dintre tehnicile utilizate de oamenii de știință din neuroștiințe pentru a urmări calea impulsurilor electrice către gânduri.
Lucrări recente, precum Proiectul Conectomului Uman, au arătat milioane de interrelații care constituie conștiința indivizilor. Această rețea este importantă pentru înțelegere, în scopul transformării tiparelor biologice în limbaj digital.Semnalele neuronale reale pot fi analizate folosind sisteme de inteligență artificială, care sunt esențiale. Cercetătorii au reușit acum să determine o activitate recurentă în legătură cu o anumită amintire folosind algoritmi de învățare profundă. Într-un exemplu, computerele din cadrul experimentelor controlate au reușit să prezică imagini vizuale la care se gândeau participanții, ceea ce reprezintă un pas inițial al unei reprezentări externalizate a gândirii.
Cu toate acestea, atât numărul provocărilor etice, cât și pe cele tehnice este imens. Fiecare memorie umană este extrem de atmosferică și specifică contextului- cantități pe care neuroștiința nu a descoperit încă cum să le măsoare. Spre deosebire de fișierele digitale, conștiința nu este statică, ci este afectată de biologie și percepție.
Reconstrucția acestor nuanțe continuă să fie o provocare chiar și în fața inteligenței artificiale. Lumea științifică trebuie să se asigure că copierea gândurilor nu ar trebui să interfereze cu identitatea umană și cu integritatea sa psihologică.Mai mult, cartografierea tuturor neuronilor din creier are propria sa limitare în ceea ce privește cantitatea mare de date necesare. Petabytes de informații trebuie procesați pentru a stoca o secvență completă de memorie. În acest caz, dezvoltarea inteligenței artificiale și calculul cuantic ar putea oferi resursele de calcul necesare pentru a recrea configurații neuronale și a susține comportamente asemănătoare conștiinței.
Citește si: SE ÎNTÂMPLĂ ACUM cu Dr. Flavia Groșan. Este adevărat. Medicii au confirmat, în urmă cu puțin timp
Către conștiința digitală: stocarea creierului în afara creierului
Al doilea val de dezvoltare nu este neapărat cunoașterea, ci emularea conștiinței în afara creierului. Cercetătorii în neuroștiințe cred în interfețe viitoare în care memoria umană poate fi reprezentată în resurse digitale. Aceste interfețe ar permite comunicarea între rețelele neuronale și mașini și ar oferi utilizatorilor șansa de a stoca continuu gânduri, simțuri și învățare.
Biologia și inteligența artificială au trecut deja prin unele dispozitive experimentale. Interfețele creier-computer (BCI) citesc semnale electrice pentru a controla sistemele externe, oferind informații despre modul în care poate apărea transferul de memorie digitală. De exemplu, în cazul prototipurilor Neuralink, interfața a fost capabilă să comunice în timp real între creier și sistemele informatice, ceea ce a extins posibilitățile de stocare digitală a informațiilor mentale.
Totuși, potențialul transferului conștiinței provoacă probleme filosofice. Totuși, o minte stocată în formă digitală ar fi tu (sau doar o simulare)? Ipoteză Aceasta este problema centrală a neuroștiinței și eticii. Inteligența artificială poate imita tipare comportamentale, dar conștiința existentă nu este manifestată, ci mai degrabă experiența subiectivă intangibilă a existenței. Oamenii de știință discută dacă aceasta poate fi reprodusă deloc sau este o biologie specială.
Utilizarea memoriei digitale în domeniul medical poate intra în practică mai devreme. În cazul bolii Alzheimer sau al leziunilor cerebrale, tehnologia de restaurare a memoriei pierdute ar avea capacitatea de a redefini procesul de tratament. Prin reconstrucția tiparelor neuronale prin intermediul inteligenței artificiale, oamenii de știință cred că pot readuce conexiunile pierdute și pot îmbunătăți funcționalitatea creierului. În cele din urmă, aceleași principii ar putea fi utilizate pentru a permite stocarea voluntară a memoriei, permițând generațiilor viitoare să aibă un mijloc de a păstra înțelepciunea predecesorilor lor.
Această evoluție va fi încurajată în continuare de combinarea neuroștiinței, inteligenței artificiale și curiozității umane. Întrucât chiar și memoria s-a transformat în date, omenirea intră într-o nouă eră digitală, în care gândirea poate în sfârșit să supraviețuiască creierului care a generat-o.
Citește și: Biografie și studii Eugenia Șerban: Ce meserie are la bază, de fapt, celebra actriță
