Trăim într-o lume care merge repede, cere mult și rareori așteaptă. Totul e urgent. Totul trebuie făcut azi, dacă se poate ieri. Toți vor ceva de la tine – serviciul, copiii, partenerul, familia, telefonul care nu tace niciodată. Iar tu… tu încerci să le faci pe toate. Să nu greșești. Să reziști. Să te ții întreagă.
Dar stresul nu pleacă doar pentru că te prefaci că nu-l simți.
Adevărul e că, dacă îl ignori, stresul nu tace. Se strânge. Se acumulează. Iese prin corp – prin oboseală, insomnii, dureri de cap, iritații, nervi. Iese prin suflet – prin anxietate, tristețe, epuizare.
Nu ești slabă dacă te simți copleșită
Ești om.
În lumea asta care cere mereu „mai mult, mai repede, mai bine”, e un act de curaj să spui „ajunge”.
Să spui „am nevoie de o pauză”. Să te oprești. Să respiri.Cum ai grijă de tine când toată lumea trage de tine?
-
Recunoaște când ți-e greu. Nu nega. Nu fugi. Stresul nu e dușmanul tău – e semnalul de alarmă că ceva trebuie schimbat.
-
Fă loc pentru tine în zi. Și dacă sunt doar 15 minute cu o cafea în liniște.
-
Spune „nu” mai des. Nu e egoism. E igienă sufletească. Nu poți să ajuți pe toată lumea dacă tu ești la pământ.
-
Vorbește cu cineva. Un prieten, un terapeut, un jurnal. Când dai cuvintelor drumul, le iei din greutate.
-
Ai grijă de corpul tău. Dormi. Mănâncă. Hidratează-te. Mișcă-te. Nu ca să bifezi, ci ca să te simți vie în propriul trup.
Grija de sine nu e un răsfăț. E o formă de supraviețuire blândă.
Ai voie să nu mai poți. Ai voie să ceri ajutor. Ai voie să nu fii disponibilă mereu. Ai voie să îți pui sufletul la adăpost, exact cum pui un copil speriat în brațe și-i spui „e în regulă, sunt aici”.
Lumea nu se va opri din cerut. Dar tu te poți opri, din când în când, ca să-ți amintești cine ești fără toate etichetele, fără toate așteptările.
Adevărul e că...
...dacă nu ai grijă de tine, nimeni nu o va face în locul tău. Poate vor exista oameni care te iubesc, dar doar tu știi cât duci. Doar tu știi când ai nevoie de liniște, de aer, de timp.
Stresul nu pleacă doar pentru că închizi ochii. Dar poate deveni mai ușor de dus dacă înveți să te pui, măcar din când în când, pe primul loc.
Nu pentru că ești egoistă. Ci pentru că meriți. Pur și simplu.
Citește și: Odihna nu e un lux – de ce somnul bun îți poate schimba viața