Sunt singuri precum cucii si au ajuns sa planga de dorul oamenilor.
Sunt vorbele intelepte rostite din suflet de o bunica uitata de lume intr-un catun din Apuseni. Anii i-au cernut si le-au ajuns povara, dar nimeni nu le stie necazurile pentru a le deschide usa.
"Sa nu te lase Dumnezeu sa fii singur, sa nu ai copii, sa nu aiba cine sa te ingrijeasca la batranete, sa-ti dea o cana cu apa!", a spus o batrana.
Batranii ramasi captivi ai timpului si uitati prin munti, intr-o liniste suprema, se incapataneaza sa traiasca pe acele meleagurile pustii, fara sa ii intrebe cineva daca au nevoie de hrana, de haine, de medicamente.
"De zece ani nu am coborat! Spal o haina, o mancare, cat pot! N-avem pensie, ne descurcam cum ne ajuta Dumnezeu!", a zis batrana Sabina.
