Cand cel mare e gelos pe cel mic

Venirea pe lume a unui nou copil e un miracol. Dar pentru fratele mai mare, e adesea o schimbare tulburătoare. Nu de puține ori, acolo unde noi vedem o familie mai completă, el simte că lumea lui a fost dată peste cap. Chiar dacă nu spune cu voce tare, sufletul lui întreabă:
„Mă mai iubești?”
„De ce plânge ăsta mereu și tu alergi la el?”
„Pe mine de ce nu mă mai ții în brațe ca înainte?”

Și întrebările astea, oricât de copilărești par, vin dintr-un loc adânc și sincer: frica de a fi înlocuit.

Gelozia nu e răutate. E dor

Copilul mai mare nu e rău. Nu e neascultător sau răsfățat. El e doar un suflet mic care a fost, până mai ieri, centrul universului tău. Acum, universul s-a dublat, dar el simte că i s-a înjumătățit iubirea primită. Poate

devine iritat. Poate începe să se comporte ca un bebeluș – vrea suzetă, vrea în brațe, vrea să fie hrănit. Poate își exprimă furia direct. Și doare, ca părinte, să auzi asta. Dar e important să nu-l judeci. Să nu-i spui să-ți fie rușine sau e frățiorul tău, trebuie să-l iubești. El nu trebuie să simtă rușine pentru emoțiile lui. El are nevoie de validare, timp și siguranță emoțională.

Citește și: Ion Iliescu, în continuare în stare gravă. Funcția respiratorie a fostului președinte este afectată

Citește si: ULTIMĂ ORĂ! Ambarcațiune scufundată în larg din cauza vremii! 54 de morți și zeci de dispăruți! PRIMELE DETALII

Cum îl putem ajuta să treacă peste?

Nu există rețete magice. Dar există gesturi simple care fac o diferență enormă:

• Oferă-i timp doar pentru voi doi. Poate fi o plimbare de 20 de minute, un joc în doi, o poveste spusă seara când cel mic doarme. Fă-l să simtă că încă ai timp pentru el.

• Lasă-l să te ajute cu cel mic. Chiar dacă e doar să aducă un scutec sau să-i cânte un cântecel. 

• Spune-i des că îl iubești. Nu presupune că știe. Copiii mari au nevoie la fel de mult de te iubesc-ul tău, chiar dacă știu să vorbească, să se îmbrace sau să mănânce singuri.

Legătura se construiește în timp

Copilul mare nu se va îndrăgosti brusc de fratele mai mic. Dar, în timp, dacă se simte iubit, văzut și important, va începe să-l accepte. Să-l tolereze. Apoi să-l protejeze. Apoi, într-o zi, să-l iubească din inimă. Iar tu, ca părinte, ești podul dintre ei. Tu le ții loc de busolă. Le arăți că iubirea nu se împarte, ci se multiplică.

Copilul mare rămâne tot copilul tău mic

Chiar dacă a crescut. Chiar dacă știe să-și pună șosetele singur sau să deseneze o casă. El are tot patru, cinci sau șase ani. E mic. Are nevoi uriașe. Are sufletul la vedere.

Citește și: Casa cu curte — visul frumos care cere efort constant