(P) Ceaiul de codițe de cireșe - ce întrebuințări are în fitoterapie?

Printre ele, ceaiul de codițe de cireșe este un remediu tradițional folosit în special pentru susținerea funcției renale și urinare.

Deși pare un ingredient simplu, acest ceai ascunde proprietăți interesante, iar în acest articol vei descoperi ce conține, cum se prepară, ce efecte poate să aibă, dar și precauțiile și limitele sale.

Ce sunt codițele de cireșe și ce compuși activi conțin

„Codițele de cireșe” se referă la pedunculii (baretele - legătura dintre fruct și ramură) cireșelor. În fitoterapie, se folosește planta uscată sub denumirea de Cerasorum stipites sau cozi de cireșe.

Acestea conțin:

• substanțe diuretice;

• compuși cu acțiune antiinflamatorie;

• fibre vegetale;

• minerale în cantități mici;

• alți compuși vegetali ce pot contribui la efecte ușoare asupra sistemului renal.

Principalele întrebuințări în fitoterapie

1. Diuretic natural / eliminare de apă

Cea mai cunoscută utilizare a ceaiului de codițe de cireșe este pentru efect diuretic blând. Prin creșterea volumului de urină, planta poate ajuta la eliminarea excesului de apă din corp.

Acest efect este valoros în:

• retenție de apă (edeme ușoare);

• situații în care se dorește o reducere a volumul de lichide (cu prudență, în cazuri adecvate).

2. Afecțiuni ale căilor urinare

În fitoterapie, codițele de cireșe sunt folosite ca adjuvant în tratamentul:

• cistitei (infecții ale vezicii urinare),

• nefritei (inflamație renală),

• calcozei urinare (pietre la rinichi) și colicilor renale.

Se consideră că, datorită proprietății de a stimula fluxul urinar și de a exercita un efect antiinflamator ușor, ceaiul natural din codițe de cireșe poate sprijini eliminarea toxinelor și reducerea iritației mucoaselor tractului urinar. Găsești acest ceai pe Alevia.ro, alături de nenumărate alte ceaiuri naturale.

3. Adjuvant în cure de slăbire

Unii producători recomandă ceaiul de codițe de cireșe ca sprijin în curele de slăbire. Ideea este că legătura dintre diureză și reducerea retenției de apă ar contribui la scăderea în volum (și nu neapărat în grăsime).

Totuși, trebuie subliniat că acest efect este modest și trebuie combinat cu dietă corespunzătoare, mișcare și un stil de viață sănătos. Ceaiurile nu sunt „miraculoase” în sinergie cu obiceiuri nesănătoase, dar funcționează integrate într-o alimentație echilibrată.

4. Susținerea rinichilor și a vezicii urinare

Pe lângă stimularea diurezei, printr-un aport moderat, planta este considerată utilă pentru buna funcționare a rinichilor și a vezicii urinare.

Deși nu este un tratament de sine stătător pentru boli renale grave, se poate încadra ca parte a unei strategii naturale de susținere în condiții ușoare sau moderate, sub îndrumare medicală.

5. Posibila acțiune în controlul tensiunii arteriale

Unele surse indică faptul că ceaiul de codițe de cireșe ar putea fi folosit ca adjuvant în menținerea tensiunii arteriale în limite normale.

Acest efect, dacă există în realitate, ar fi legat mai mult de eliminarea apei (prin diureză) decât de un efect vasodilatator direct.

Prepararea și administrarea

Modul de preparare

• Se prepară un decoct (nu doar infuzie) din 1 linguriță de plantă la o cană de apă.

• Din momentul fierberii, se păstrează în clocot la foc domol timp de 5-7 minute.

• Se beau 2-3 căni pe zi.

Este esențial să respecți doza recomandată și să nu consideri ceaiul o înlocuire a tratamentelor medicale convenționale.

Durata curei

Fitoterapia tradițională sugerează utilizarea în cure pe perioade determinate (de exemplu câteva săptămâni), nu pe perioadă nelimitată, pentru a evita suprasolicitarea rinichilor sau dereglarea echilibrului hidroelectrolitic.

Recomandări și dozaje speciale

• Nu este recomandat copiilor sub 3 ani.

• Femeile însărcinate sau care alăptează trebuie să consulte un medic sau fitoterapeut înainte de utilizare.

• Persoanele cu alergii sau sensibilități trebuie să fie prudente.

• Ceaiul nu substituie medicamentele prescrise sau tratamentele indicate de medic.

Limitări și precauții

Posibilă afectare a echilibrului hidroelectrolitic

Fiind un ceai cu efect diuretic, utilizarea excesivă poate duce la pierdere de electroliți (sodiu, potasiu) și deshidratare, mai ales dacă aportul de apă nu este suficient.

Interacțiuni medicamentoase

Ceaiul poate interacționa cu alte medicamente, în special cele cu acțiune diuretică, hipotensivă sau cele care afectează funcția renală. Este esențial ca persoanele care urmează tratamente să consulte un specialist înainte de a-l consuma.

Contraindicații

• Insuficiență renală severă

• Afecțiuni renale avansate

• Dezechilibre severe ale electroliților

• Alergii cunoscute la plante din familia rozaceelor

• Sarcină și alăptare fără aviz medical

Exemple de utilizare practică

1. Într-o situație de retenție ușoară de apă, poți introduce ceaiul de codițe de cireșe în rutina zilnică (2-3 căni pe zi), alături de reducerea aportului de sare și creșterea consumului de apă.

2. În perioade de disconfort urinar (fără gravitate clinică mare), ceaiul poate fi folosit temporar ca adjuvant, însoțit de hidratare abundentă și consult medical dacă simptomele persistă.

3. În cure de detoxifiere moderate, în combinație cu alte plante cu acțiuni complementare (spre exemplu păpădie, coada-calului), sub supravegherea unui specialist.

4. Ca băutură de întreținere sezonieră, de exemplu primăvara sau toamna, pentru susținerea funcției renale, dacă starea de sănătate permite.

Cum să integrezi ceaiul de codițe de cireșe într-un regim sănătos

1. Începe cu cure scurte - de 1 până la 3 săptămâni, observând efectele și toleranța.

2. Asigură-te că bei suficientă apă - pentru a preveni deshidratarea și a compensa efectul diuretic.

3. Evită asocierea cu alte diuretice fără supraveghere medicală.

4. Adoptă un stil de viață echilibrat - alimentație corectă, mișcare, odihnă, reducerea consumului de sare.

5. Urmează consulturi medicale periodice, mai ales dacă ai afecțiuni cronice sau iei medicamente regulate.
   
   

Ceaiul de codițe de cireșe reprezintă un remediu fitoterapic tradițional cu utilizări bine conturate, mai ales în susținerea funcției renale și urinare. Este apreciat pentru proprietățile sale diuretice și antiinflamatorii modeste și este folosit ca adjuvant în diverse afecțiuni ale tractului urinar.

Totuși, beneficiile sale nu sunt miraculoase și vin cu limitări: lipsa dovezilor științifice robuste, riscul de dezechilibru hidroelectrolitic și interacțiuni cu tratamente medicamentoase. Prin urmare, consumul trebuie realizat cu prudență și, ideal, sub supraveghere medicală în cazul afecțiunilor preexistente.