" Desi nu ascund nicio crinolina in sifonier si nicio prejudecata in minte, eu inca mai cred ca nu toti barbatii planetei sunt croiti dupa acelasi calapod. Eu inca mai cred ca nu toti vin la prima intalnire cu ruleta in buzunar, pentru a-mi masura dimensiunile, sau cu revistele de moda sub brat, pentru a-mi confrunta vesmintele cu cele proaspat lansate la Milano. Eu inca mai cred in barbatii pe care-i pot cuceri nu cu aroma celui mai costisitor parfum, ci cu cea de sarmale gatite „ca la mama acasa”.
" Si chiar daca aparentele ma tulbura, eu inca mai cred in barbatii care nu ma suie pe cantar inainte de a ma alege, in cei care nu observa micile imperfectiuni pe care mi le-a lasat, in treacat, Mama Natura. Cred, cu tarie, in barbatii care ma dezbraca, grabiti, dar nu pentru a ajunge la trupul meu, ci, mai intai, la sufletul meu. In barbatii care privesc in oglinda doar pentru a ma vedea pe mine langa umarul lor. In barbatii pe care-i dor tristetile mele si pe care-i pun in miscare dorintele mele."
Editorialul se incheie cu inca o marturisire impresionanta:" Poate parea un paradox, dar intotdeauna cand m-am indragostit, mi-am dorit sa fiu urata.