In anul 1960, Leonid Rogozov, care pe atunci avea 27 de ani, pleca plin de entuziasm in cea de-a sasea expeditie sovietica din Antarctica. Era, in acel moment, singurul medic profesionist al echipei.
La cateva saptamani de expeditie, chirurgul in varsta de 27 de ani a observat ca prezinta cateva dintre semnele clare de apendicita: febra, slabiciune, greturi si dureri semnificative in abdomenul inferior drept. A inceput sa ia medicamente, dar, cum situatia nu se imbunatatea, a inteles ca interventiachirurgicala este singura lui sansa.
Disperat, departe de casa si de orice fel de spital, a notat in jurnalul zilnic starile prin care a trecut:
“Noaptea trecuta nu am dormit deloc. Durerea este de neinchipuit, o furtuna de zapada imi biciuieste sufletul si plang fara oprire”.
Iar Antarctica nu este locul ideal pentru auto-chirurgie.
Pentru Rogozov, interventia ar fi fost una simpla in conditii normale. Dar in Antarctica, lucrurile stau cu totul altfel.
“Inca nu exista simptome evidente ca perforatia este iminenta”, a scris el in jurnal. “Dar un sentiment opresiv al prefacerii se blocheaza peste mine… Asta este… Trebuie sa ma gandesc la singura cale posibila: sa ma descurc singur. Este aproape imposibil… dar nu pot sa ma arunc in bratele mortii si sa renunt”.
Intr-un final, medicul s-a hotarat. El a recrutat trei dintre colegi pentru a-l ajuta: unul a tinut oglinda si a reglat lampa, unul i-a inmanat ustensilele chirurgicale, iar unul a actionat ca o rezerva in cazul in care oricare dintre ceilalti ar fi cedat.
Rogozov le-a explicat, de asemenea, cum se administreaza epinefrina in cazul in care si-ar fi pierdut cunstinta.
La ora 2 dimineata, pe 1 mai 1961 – dupa si-a facut anestezie locala – Rogozov si-a facut prima incizie pe abdomen, de 10-12 centimetri. Dupa aproximativ 30 de minute, medicului i s-a facut rau. Pe parcursul interventiei, a trebuit sa ia pauze regulate, dar a perseverat.
“Am lucrat fara manusi. Vedeam foarte greu. Oglinda ma ajuta, dar ma si incurca – la urma urmei, arata lucrurile invers. Am lucrat mai mult pe pipaite. Sangerarea era puternica, dar nu m-am grabit – am incercat sa lucrez prudent. In timp ce deschideam peritoneul, am taiat cecumul din greseala si am fost nevoit sa-l cos… Eram tot mai slabit, iar capul incepea sa se invarta. La fiecare patru-cinci minute, luam o pauza de 20-25 de secunde. In sfarsit, l-am vazut, blestematul de apendice! Ingrozit, am remarcat pata neagra de la baza sa. Asta insemna ca o singura zi daca mai amanam operatia, probabil ar fi plesnit. In cel mai prost moment, cand indepartam apendicele, am simtit ca-mi sta inima si ca mainile mi s-au inmuiat. M-am gandit ca povestea se va termina rau. Tot ce trebuia sa mai fac era sa indepartez apendicele… Apoi am realizat ca, practic, eram salvat”, a povestit Rogozov, intr-o scrisoare trimisa familiei.
Operatia a avut succes. Dupa 2 saptamani Leonid Rogozov s-a insanatosit total. Rogozov a decedat pe 21 septembrie 2000, in Sankt Petersburg, Rusia, la varsta de 66 de ani, de cancer la plamani!
