L-am cunoscut intr-o frumoasa zi de primavara, intr-un colt de rai, la el in sat. Aurel este inalt, cu ochii albastri, de o neinchipuita modestie. N-ai zice ca este in fruntea unei afaceri de milioane de euro. Vorbeste simplu, dar apasat despre copilaria pe care si-a petrecut-o in saracie, alaturi de 5 frati. Familia i-a fost la un pas de moarte, dupa ce un incendiu le-a distrus singurul acoperis de deasupra capului.
Nici acum, la 90 de ani, tatal lui Aurel nu poate uita prin ce a trecut. Aurel a trebuit sa munceasca de mic pentru a aduce o paine in casa.
Cand si-a terminat ucenicia, avea 19 ani. A imprumutat 1.700 de lei, si-a cumparat o masina si a inceput sa faca pantofi. Cu prima pereche de pantofi facuta mamei, Aurel Bob a inceput sa viseze ca poate si mai mult. Nu s-a gandit niciodata sa-si paraseasca familia si pamantul romanesc pentru a-si indeplini visul in strainatate. A simtit ca poate si acasa si a reusit.
In 1994 a pus prima caramida la fabrica sa de pantofi. In prezent in fabrica lucreaza 540 de oameni. Muncesc intr-un singur schimb si scot 2.000 de pantofi pe zi. Toate ajung in cele 35 de magazine din tara. Aurel Bob are bani destui cat sa nu mai munceasca niciodata, insa spune el, banii nu l-au schimbat deloc. Ii place munca si nu vrea sa se opreasca aici.