Doina si dorul ne definesc identitatea nationala si sunt vesnic in sufletele romanilor! Iata povestea ultimului rapsod, din inima Bucovinei, care canta cu mandrie doina dorurilor noastre

Supranumita si rugaciune populara, doina alina suflete si ii ghideaza pe bucovineni.

Doina si dorul sunt doua cuvinte pe care numai noi romanii le simtim inainte de a le rosti. Le avem ascunse ca pe un tezaur, undeva, in adancul sufletului nostru.

Si unde in alt colt din lumea aceasta mare mai rasuna atat de dulce arcusul viorii decat acasa, in Bucovina? Aici, la umbra fagilor mareti, se canta viata cu bucuriile si tristetile ei. Ultimului rapsod bucovinean, Dorin Cocarta, declarat tezaur viu, de catre UNESCO, isi canta dorurile si necazurile la o vioara mostenita din generatie in generatie.
"De multe ori, cand cantam, scapam mai multe lacrimi, dar cand jucam mai secau lacrimile! Cand cant o doina imi racoreste sufletul complet! Cantatul la vioara a fost un mister pentru mine, nu am avut profesor!", a spus rapsodul.

Sunetele firave ale viorii batranului rapsod se impletesc si curg spre vatra satului si inmoaie sufletele oamenilor aprigi din Bucovina, care se incapataneaza sa pastreze cu sfintenie traditiile.

 


Clipul zilei pe KANALD.RO:
Recomandari
Te-ar mai putea interesa
` `
`
Setari de confidentialitate