Nu e o lumină care se aprinde brusc. Nu sună vreo fanfară invizibilă. Nu e o garanție pe care o primești scrisă și semnată. Dar e un fel de liniște. Un loc unde nu mai trebuie să te prefaci. Un om în fața căruia poți respira normal. Cam așa începi să simți că ea e aleasa.
Nu mai fugi
Când ești cu ea, nu mai simți nevoia să te retragi în tine.
Te simți acasă – chiar dacă nu ești acasă
Când e lângă tine, nu mai contează dacă ești într-un tren, într-un aeroport aglomerat sau în mijlocul unei zile grele. Ea devine spațiul tău sigur. Cuvintele ei te liniștesc. Tăcerile ei nu sunt apăsătoare. Nu trebuie să spui totul ca să fii înțeles. Nici ea nu trebuie. Pur și simplu… vă simțiți.
Te încurajează, dar nu te împinge
Ea te face să vrei să fii mai bun – nu pentru că te critică, ci pentru că vezi în ochii ei că știe că poți. Nu te presează, dar nici nu te lasă să te complaci. Îți ține oglinda, dar nu te judecă. Îți amintește cine ești, chiar și când tu uiți.
Îi spui ce simți. Pe bune. Fără măști
Nu mai ții în tine. Nu mai joci roluri. Și ea… nu râde. Nu pleacă. Nu devine rece. Ascultă. Înțelege. Se apropie mai tare. Pentru că e acolo pentru tine, nu pentru o versiune a ta perfectă.
Nu e totul roz – dar e real
Sigur că vă certați. Sigur că sunt zile proaste. Dar niciodată nu vă răniți intenționat. Nu dispare când e greu.
Ai chef să construiești, nu doar să te bucuri
Când ești cu cea aleasă, nu te gândești doar la azi. Începi să visezi la mâine. La un apartament. La un copil. La un brad împodobit împreună. La certuri care trec și la mâini care rămân.
Nu fugi de angajamente. Din contră: le vrei. Nu te sperie „pentru totdeauna”. Te sperie, mai degrabă, gândul că ai putea s-o pierzi.Când ești cu ea, îți place de tine
Poate cel mai sincer semn că ea e aleasa? Când ești cu ea, te simți tu – dar versiunea ta bună. Mai calm. Mai prezent. Mai cald. Mai demn. Nu pentru că te schimbă. Ci pentru că… te vede. Pe tine. Și pentru prima dată, vrei și tu să te vezi la fel.
Poate că nu e perfectă. Dar e perfectă pentru tine
Nu arată ca în filme. Nu gătește întotdeauna. Uneori nu are răbdare. Alteori plânge din senin. Dar îți pasă. Și nu ai pleca. Pentru că într-o lume obositoare, ea e acasă. Și da… așa îți dai seama.
Citește și: Nu mai suntem ca la început – și e în regulă