Fara a avea ei vreo vina, sau parintii lor, generatia de sacrificiu poarta in suflet dorul nestavilit de a avea familia intregita. Un numar tot mai mare de copii cresc fara parinti, acestia fiind nevoiti sa munceasca peste hotare, pentru a le oferi un trai decent copiilor lor.
“Ii iubesc foarte mult pe parintii mei si ii astept sa se intoarca cat mai repede acasa, pentru ca imi este dor de ei.
Ca sa isi mai stinga dorul de mama si tata, fetita vorbeste cu ei la telefon, si doar asa reuseste ca, pret de cateva minute, sa ii simta langa ea.
“Parintii mei m-au adus la bunici cand aveam zece luni pentru ca nu aveau cu ce sa ma creasca. Au rugat-o pe mamaia sa aiba grija de mine, sa ma creasca, si ea a acceptat, n-a avut incotro. (…) Mi-as fi dorit sa fie altfel, sa am parintii langa mine si nimic mai mult!” povesteste, cu lacrimi in ochi, fetita.
Nu ratati duminica, de la 17:15, un material marca “Asta-i Romania!”, despre copiii <orfani> cu parinti, un subiect dureros si actual, in egala masura.