De cand a cumparat-o, casa avea iesirea pe terenul vecinilor. In timp, insa, cei din urma si-au ridicat si ei o locuinta, iar colac peste pupaza, primaria, bine intentionata de altfel, a construit un zid.
In coliba cocotata pe o parte a dealului Copou, ieseanca abia isi duce zilele. Nu are nici lumina si nici canalizare. Singurul care-i mai poarta de grija e ginerele, iar cand au vreme, preotul si cativa vecini ii mai trec pragul casei cu cate ceva de-ale gurii si s-o mai intrebe de sanatate.
Impresionat de chinul batranei, preotul i-a rugat pe toti cei care locuiesc in zona sa-i intinda o mana de ajutor. Fiecare cu cat poate.
Se intampla acum trei ani, iar de la vorbe pana la fapte... se vede clar ca inca e cale lunga. Azi, ne-am reintors sa stam de vorba cu autoritatile, curiosi sa aflam daca macar acum, in al 12 lea ceas, pot gasi o solutie umana.
