Boala care a ucis 1 milion de oameni și îi transformă pe supraviețuitori în statui vii: „Până nu găsim cauza, nu suntem în siguranță”

Imediat după Primul Război Mondial, o boală misterioasă infecta milioane de oameni. Muți, nemișcați, pacienții deveneau adevărate statui vii.

Nici până în ziua de astăzi, medicii nu au reușit să înțeleagă de ce apare „boala somnului”.

Un milion dintre cei afectați de boala somnului au murit. Supraviețuitorii nu au fost cu mult mai norocoși. Și-au trăit restul zilelor înternați în azile, întemnițați într-un corp pe care nu îl mai puteau mișca, un corp mut, o statuie care respiră.

În ultimii 100 de ani, specialiștii au încercat să descopere cauza apariției bolii și un tratament. Fără success. Boala somnului rămâne, și astăzi, unul dintre cele mai mari mistere ale lumii medicale.

A fost eclipsată de epidemia de gripă spaniolă

Boala somnului a apărut în perioada în care epidemia de gripă spaniolă ucidea peste 50 de milioane de oameni. Acesta ar putea fi motivul pentru care a rămas ignorată de istorie, în ciuda faptului că a luat un milion de vieți și a distrus alte câteva milioane.

Citeste si: Prof. dr. Monica Pop ”Orice om are celule canceroase in sange. Cand am aflat diagnosticul, primul lucru la care m-am gandit a fost o mare prostie"

Oficial, primele cazuri au fost înregistrate la scurt timp după încheierea Primului Război Mondial. Neoficial, medicii din Paris au fost primii care au luat contact cu simptomele bolii. Soldații deveneau letargici, confuzi. Inițial, s-a crezut că pacienții fuseseră intoxicați cu gaze toxice, folosite în timpul războiului. Greșit.

Neurologul vienez Constantin von Economo a fost primul care a scris despre boala somnului, în lucrarea „Encefalita Letargică”.

boala somnului

Avem de-a face cu o boală a somnului. Primele simptome sunt, de cele mai multe ori, acute, dureri de cap și o degradare a stării generale a pacienților. Apoi, se instalează o stare prelungită de somnolență, asociată cu episoade de delir. Subiecții sunt lucizi, au capacitatea de a înțelege ce li se întâmplă. În unele cazuri, această stare poate duce la moarte în doar câteva săptămâni. Alteori, poate persista luni întregi, timp în care pacienții intră într-o stare comatoasă”, scria von Economo, în lucrarea publicată în 1917.

Vezi cele mai noi Stiri Kanal D

„Encefalita letargică” înseamnă „inflamare a creierului ce provoacă oboseală”, dar a rămas cunoscută ca „boala somnului”.

La doar câțiva ani după ce a fost descrisă prima oară de von Economo, epidemia a început să facă ravagii în rândul populației. Sărind din casă în casă, nu făcea discriminări. Infecta fără să țină cont de vârstă, sex sau etnie. Nimeni nu era în siguranță. Milioane de vieți au fost distruse.

Citeste si: A scăpat de cancer in stadiul 4, deși doctorii îi mai dădeau câteva zile: "Îmi cer scuze că nu am murit"

Boala somnului era un pericol ascuns. Primele simptome erau confundate cu o răceală banală: febră, dureri de cap și stări de oboseală. Când își dădeau seama că ceva era în neregulă, era deja prea târziu. Virusul avea suficient timp să infecteze sistemul nervos central.

În urma autopsiilor efectuate pe cei răpuși de boală, von Economo a descoperit că mortea era provocată de același factor: inflamarea hipotalamusului – o zonă mică a creierului responsabilă de funcții vitale, printre care și somnul.

Zece ani. Un milion de morți. Boala somnului a intrat în „hibernare”

Un deceniu după ce a fost descrisă prima oară, boala somnului a început să dispară. Oamenii de știință s-au grăbit să o catalogheze ca o problemă a trecutului, o pagină neagră din istorie. Virologul John Oxford era convins că pericolul nu dispăruse.

„Sunt convins că că se poate repeta. Până nu știm exact ce a cauzat epidemia, nu vom putea nicioată să prevenim reapariția ei”, declara acesta pentru BBC.

Vezi Kanal D live

citeste continuarea pe a1.ro

 


Clipul zilei pe KANALD.RO:
Recomandari
Te-ar mai putea interesa
Setari de confidentialitate