Cand am fost selectionata la lotul national, am plecat de acasa. daca erau competitii importante, nu aveau voie sa vina sa ma viziteze. Cand parintii mei urmau sa vina, eram bucuroasa si trista in acelasi timp. Nu a fost simplu. Imi imaginez ca a fost greu pentru ei. Am ales performanta. Era pacat pentru munca de pana atunci. Desteptarea era la 7. Apoi trebuia sa cantam imnul. La 8 era micul dejun. Veneau profesorii caci aveam cursuri speciale. La 10 incepeam antrenamentele, apoi pranzul si odihna de dupa-amiza si facutul temelor.
Au fost numeroase momente cand am vrut sa renunt la gimnastica din cauza unor antrenamente reusite, din cauza cantonamentelor. Am avut momente cand ii ziceam lui tata sa vina sa ma ia. Cel mult ieseam sa luam o ciocolata, in rest nimic. Mai evadam din cantonament sa cumparam ciocolata. Mai complotam intre noi. Nu fugeam toate, doar una doua. Si foloseam si cearceaful."
