Adrian Nastase descrie pe blog conditiile de detentie: "sobolani, miros de sulf, musculite si apa calda de doua ori pe saptamana"

El mentioneaza ca cei care ajung acolo vor trebui sa se obisnuiasca cu trezitul in fiecare zi la ora 5.30 si cu dormitul in paturi suprapuse.

Adrian Nastase spune ca are apa calda doar cate doua ore, de doua ori pe saptamana, si ca mananca toate felurile de mancare, bazate in principal pe cartofi si varza, cu lingura.

Fostul premier mai scrie ca deja a invatat sa nu se sperie de sobolanii din curte si ca, in zilele de canicula, mirosul de la groapa de gunoi din apropiere este ingrozitor.

El mentioneaza si urletele celorlalti detinuti, care incep fiecare fraza "cu un angajament de a-si introduce instrumentul, de regula, in mortii interlocutorului".

Iata si textul integral al postarii:

"Erata la "cantonament"

Am inteles ca sunt unele persoane care ma invidiaza pentru conditiile din locul in care ma aflu.

Celor care gandesc in acest fel, le sugerez sa tina seama si de urmatoarele aspecte:

Cei care vin aici – si nu le doresc acest lucru – vor trebui sa se trezeasca, in fiecare zi, la ora 5:30, vor dormi in paturi suprapuse, vor avea apa calda cate doua ore de doua ori pe saptamana, vor trebui sa se obisnuiasca cu mirosul de sulf si cu depunerile de pe tevile de apa; vor trebui sa invete sa manance toate felurile de mancare – bazate in principal, pe cartofi si varza, – cu lingura; vor trebui sa se invete sa

nu se sperie de sobolani – in curtea de plimbare – daca acestia nu sunt mai mari de 20 de cm; sa respire mai putin in zilele de canicula – atunci cand mirosul de la groapa de gunoi din apropiere este ingrozitor; sa nu se enerveze la „invaziile” periodice de musculite si de tantari, la urletele celor obisnuiti sa „socializeze” de la ferestrele celulelor, incepand fiecare fraza cu un angajament de a-si introduce instrumentul, de regula, in mortii interlocutorului; vor trebui sa se obisnuiasa cu sunetul usilor de metal si cu sunetul lacatelor – dimineata si seara –, cu lipsa telefonului,

a calculatorului, a internetului, a multor comoditati cu care erau obisnuiti…

Vor trebui sa se obisnuiasca sa-si vada familia doar de 3-4 ori pe luna. Vor trebui sa se obisnuiasca, in definitiv, cu lipsa de libertate fizica, cu un mediu in care 80% din persoanele de aici sunt recidivisti.

In rest, ramane cum am vorbit – locul acesta poate fi un fel de „cantonament”, daca te gandesti la Olimpiada viitoare.

Depinde si cum privesti lumea… Unii ar spune ca nu exista decat ceea ce percepi – cei 4 m² in care traiesti. Eu insa privesc mai departe…"