Tony Gatlif a fost una dintre vocile importante ale cinematografiei dedicate culturii și muzicii rome. Acesta s-a stins din viață la vârsta de 77 de ani, iar anunțul decesului a fost făcut de familia sa.
Cum a arătat viața lui Tony Gatlif
Gatlif a rămas cunoscut publicului internațional prin filme precum „Gadjo dilo”, cu Rona Hartner în rol principal, „Latcho Drom”, „Transylvania” și „Exils”.
Tony Gatlif s-a născut în Algeria, sub numele Boualem Dahmani, într-o familie cu un tată kabyl și o mamă romă originară din Andaluzia.
Acesta ajuns în Franța la vârsta de 12 ani, în perioada războiului de independență al Algeriei. Despre adolescența sa a vorbit deschis de-a lungul timpului, recunoscând că până la majorat a avut probleme cu legea și a trăit o perioadă dificilă.
Într-un episod care avea să-i schimbe identitatea, în timpul unui control al actelor, Gatlif și-a schimbat numele pentru a evita să fie trimis înapoi în Algeria. Numele „Gatlif” a fost preluat de la denumirea unui parc din Alger.
Cinematografia lui Tony Gatlif a fost construită în jurul culturii rome
Începând din anii '80, regizorul și-a concentrat tot mai mult activitatea asupra culturii rome, transformând cinematografia într-un mijloc prin care să vorbească despre identitate, discriminare, exil și libertate.
Printre producțiile sale se numără „Canto gitano”, „Corre gitano”, „Les Princes”, „Latcho Drom”, „Gadjo dilo” și „Exils”. În filmele sale, muzica a avut un rol esențial, fiind adesea legătura dintre personaje, locuri și experiențele comunităților rome.
„Muzica țigănească exprimă revolta pură a unei diaspore care luptă ca să supraviețuiască”, spunea Tony Gatlif, potrivit rfi.fr.
Prin activitatea sa cinematografică, el a devenit una dintre cele mai importante figuri ale culturii rome din Franța și a fost considerat, pentru o perioadă, singurul cineast de origine romă activ în cinematografia franceză.
Implicarea lui Gatlif în promovarea culturii rome nu s-a limitat la filme. În 1983, a participat la înființarea asociației „Initiatives tsiganes”, care, doi ani mai târziu, a organizat prima expoziție mondială dedicată artei romilor.
În 2009, regizorul a lansat filmul „Liberté”, prin care a abordat una dintre cele mai dureroase pagini ale istoriei romilor: genocidul comis în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.
Citește și: Trei lucruri mai puțin cunoscute despre Rona Hartner. Gelozia a fost motivul pentru primul divorț
La Cannes, recunoașterea internațională a venit în mai multe rânduri. „Latcho Drom” a fost selectat în 1993 în secțiunea paralelă Un Certain Regard, iar 11 ani mai târziu Gatlif a primit premiul pentru regie pentru „Exils”.
Ultimul său film finalizat, „Ange”, a fost proiectat anul trecut. Chiar și în ultimele sale zile de viață, cineastul lucra la un nou proiect cinematografic, de această dată un film istoric.
„Tony Gatlif aveca gustul drumurilor de-a curmezişul, al frontierelor care se şterg, al vieţilor pe care le privim prea puţin. Filma muzica, mişcarea, exilul şi libertatea cu o energie care nu-i aparţin,ea decât lui”, a scris Catherine Pégard, ministra franceză a Culturii, într-o postare pe platforma X.
