Sistemul de pensii din România va deveni mai costisitor pentru persoanele care doresc să își completeze vechimea în muncă. Mai exact, începând cu data de 1 iulie 2026, odată cu majorarea salariului minim brut la 4.325 de lei, va crește automat și suma necesară pentru cumpărarea unui an de stagiu de cotizare. Măsura îi vizează în special pe românii care nu îndeplinesc condițiile minime pentru pensionare și care aleg să își completeze perioada de contributivitate la sistemul public de pensii.
Cumpărarea vechimii în muncă devine mai scumpă
În sistemul public de pensii din România, acordarea pensiei la limită de vârstă presupune un stagiu minim de cotizare de 15 ani, în timp ce pentru pensionarea anticipată este necesar un stagiu de cel puțin 35 de ani. În practică, numeroși români descoperă abia în momentul depunerii dosarului de pensionare că nu au acumulat anii necesari pentru a îndeplini aceste cerințe.
Această situație apare frecvent în cazul angajaților care au lucrat în perioade în care angajatorii nu au achitat contribuțiile către stat. În multe cazuri, firmele respective nu mai există, ceea ce face imposibilă recuperarea contribuțiilor lipsă. În astfel de situații, persoanele care se apropie de vârsta pensionării au două opțiuni: fie așteaptă împlinirea vârstei standard de pensionare, pentru care sunt necesari doar 15 ani de contributivitate, fie aleg să cumpere vechimea lipsă de la casa teritorială de pensii.
În prezent, sistemul public de pensii din România este finanțat în principal din contribuțiile salariaților care plătesc către stat 25% din venitul brut sub formă de contribuție pentru pensie.
Din această contribuție, 4,75% este direcționată către fondurile de pensii private obligatorii, cunoscute drept Pilonul II.
Exemplele de contribuții arată nivelul ridicat al sumelor implicate în sistem, iar în cazul unui salariu brut de 20.000 de lei, echivalentul a aproximativ 11.600 de lei net, contribuția lunară pentru pensii ajunge la 5.000 de lei.
Pentru un salariu brut de 10.000 de lei, adică aproximativ 5.800 de lei net, contribuția lunară la sistemul de pensii este de aproximativ 2.500 de lei.
În cazul salariului minim brut pe economie, care în prezent este de 4.050 de lei, contribuția pentru pensii este de 1.012,5 lei pe lună, sumă rotunjită de Casa Națională de Pensii Publice la 1.013 lei.
Pe baza acestui nivel al contribuției, cumpărarea unui an de vechime costă în prezent 12.156 de lei.
Cât va costa un an de vechime după 1 iulie
Situația se va modifica însă începând cu data de 1 iulie, când salariul minim brut pe economie va crește la 4.325 de lei, ceea ce înseamnă aproximativ 2.508,5 lei net.
În aceste condiții, contribuția lunară la sistemul public de pensii va urca la 1.081,5 lei, iar Casa Națională de Pensii Publice ar putea rotunji suma la 1.082 lei.
Astfel, costul unui an de vechime cumpărat după această dată va ajunge la 12.984 de lei, echivalentul a peste cinci salarii minime nete pe economie.
Citește și: Naomi de la Casa iubirii, anunț trist după despărțirea de Dorobanțu: „Am plâns toată ziua.”
Noua formulă de calcul a stagiului de cotizare pentru pensie
Începând cu data de 1 ianuarie 2026, modul de calcul al vechimii în muncă utilizate pentru stabilirea pensiei a fost modificat semnificativ. Noua legislație prevede că stagiul de cotizare va fi determinat în funcție de numărul de zile calendaristice, nu de zilele lucrătoare, așa cum se întâmpla anterior.
Schimbarea a fost introdusă deoarece angajatorii raportează în declarațiile oficiale numărul de zile lucrătoare pentru care au plătit contribuțiile, în timp ce noua lege a pensiilor stabilește stagiul de cotizare raportat la zile calendaristice.
Pentru a corecta această diferență, Casa Națională de Pensii Publice a emis un ordin publicat recent în Monitorul Oficial, care stabilește procedura tehnică prin care zilele lucrătoare sunt transformate în zile calendaristice.
Documentul introduce formule matematice prin care aceste zile sunt convertite, astfel încât stagiul de cotizare să fie calculat corect pentru toți asigurații din sistemul public de pensii.
Pentru perioada aprilie 2001 – februarie 2003, suma zilelor lucrate într-o lună în condiții normale este stabilită pe baza numărului de zile declarate de angajator sau de mai mulți angajatori, în funcție de normă și de numărul de ore lucrate zilnic.
Nu sunt incluse în calcul zilele în care asiguratul a beneficiat de ajutor de șomaj, indemnizație de șomaj sau alocație de sprijin. Indicatorul Z_NN_T reprezintă totalul zilelor lucrate în condiții normale înscrise în declarația nominală de asigurare.
Pentru intervalul martie 2003 – iunie 2005, metoda de calcul este diferită, adică suma zilelor declarate de angajator este stabilită prin împărțirea totalului orelor de lucru la norma specifică locului de muncă.
Programul normal de lucru poate avea valori de 8, 7 sau 6 ore pe zi și este înscris în declarația nominală de asigurare.
Orele de lucru sunt definite diferit în funcție de tipul contractului de muncă. În cazul contractelor cu normă întreagă, numărul de ore este egal cu norma stabilită, în timp ce pentru contractele cu timp parțial se ia în calcul numărul de ore prevăzut în contractul individual de muncă și declarat oficial, care poate varia între una și șapte ore pe zi.
Începând cu iulie 2005, metoda de calcul a fost simplificată. Mai exact, suma zilelor lucrate într-o lună în condiții normale nu mai depinde de normă sau de numărul de ore lucrate zilnic, iar indicatorul Z_NN_T reprezintă pur și simplu totalul zilelor declarate de angajator în condiții normale, fără zilele în care asiguratul a beneficiat de prestații de șomaj sau alte forme de sprijin.
Cum se face conversia zilelor lucrate
Ordinul emis de Casa Națională de Pensii Publice stabilește și modul în care zilele lucrate sunt convertite în zile calendaristice pentru calculul stagiului de cotizare.
De exemplu, dacă un angajat a lucrat 20 de zile într-o lună care are 22 de zile lucrătoare și 30 de zile calendaristice, calculul stagiului de cotizare se face înmulțind cele 20 de zile lucrate cu numărul de zile calendaristice, adică 30, iar rezultatul se împarte la cele 22 de zile lucrătoare.
În acest caz, rezultatul este un stagiu de cotizare de 27,27 zile calendaristice.
Pentru salariații care au lucrat pe tot parcursul anului fără întreruperi, în afara concediului de odihnă, numărul de zile lucrate coincide cu numărul zilelor calendaristice, ceea ce înseamnă un stagiu complet de cotizare.
În schimb, pentru angajații care au avut contracte cu jumătate de normă, perioade de întrerupere sau mai multe locuri de muncă simultan, stagiul de cotizare se calculează proporțional pentru fiecare zi lucrată, fără a depăși însă numărul total de zile lucrătoare din luna sau anul respectiv.
