Corectitudinea modelează modul în care oamenii judecă recompensele, regulile și respectul, dezvăluind modul în care psihologia umană ghidează zilnic deciziile care par juste sau nedrepte.
Echitatea se află în centrul interpretării rezultatelor sociale de către oameni, indiferent de cultură și epocă. Studiile psihologice indică faptul că o decizie cu greu poate fi luată pe baza logicii. Mai degrabă, indivizii depind de normele interne de echitate, de experiența trecută și de comportamentul pe care îl observă.
În plus, echitatea afectează colaborarea, încrederea, precum și relațiile durabile. La locul de muncă, în familii și în instituții, indivizii examinează constant dacă rezultatele sunt echivalente cu efortul depus. Acest proces nu este aleatoriu. El prezintă procese psihologice profunde, care au fost dezvoltate pentru a putea sprijini supraviețuirea grupului. Psihologia, știința deciziilor, teoria echității și cercetarea comportamentală ne pot ajuta să înțelegem mai bine de ce anumite rezultate pot fi acceptate, iar altele provoacă conflicte, analizând corectitudinea.
Cunoașterea modurilor în care sunt modelate judecățile de echitate este, de asemenea, utilă. Planificatorii de sisteme, factorii de decizie și proiectanții trebuie să ia în considerare comportamentul uman, spre deosebire de modelele decizionale raționale idealizate. Ori de câte ori percepțiile asupra echității sunt neglijate, este probabil să apară rezistență, deși rezultatele sunt, fără îndoială, eficiente.
Influența psihologiei în judecarea corectitudinii și a modelelor decizionale
Psihologia demonstrează că deciziile privind echitatea se manifestă la o vârstă fragedă și nu se schimbă în diverse circumstanțe. Studiile efectuate asupra copiilor arată că tratamentul inegal provoacă reacții puternice chiar înainte de dezvoltarea raționamentului complex. Aceasta implică faptul că justiția este asociată cu luarea deciziilor primordiale, spre deosebire de reglementările dobândite.
Proporționalitatea este unul dintre factorii psihologici. Echitatea este evaluată în mod obișnuit de către indivizi în funcție de intrări și ieșiri.
Percepțiile privind corectitudinea sunt îmbunătățite atunci când efortul și recompensa sunt percepute ca fiind consecvente. Atunci când se manifestă dezechilibru, se intensifică comportamentele negative, cum ar fi retragerea sau protestul. Reacția are loc în ciuda faptului că oamenii câștigă de pe urma deciziei nedrepte, ceea ce exemplifică gradul de înrădăcinare a normelor de corectitudine.Această conexiune este susținută și de studiile neuroștiințifice. Studiile de imagistică cerebrală indică faptul că regiunile legate de detectarea emoțiilor și a amenințărilor sunt activate în cazurile de oferte nedrepte.
Echitatea este evaluată și în context. Ceea ce este considerat a fi o acțiune corectă este afectat de normele culturale. Alocarea egală se va traduce prin echitate într-o societate, iar alocarea pe rang va fi mai acceptabilă în cealaltă societate.
Cu toate acestea, psihologia din spatele acesteia este aceeași. Oamenii judecă echitatea pe baza așteptărilor, a indiciilor sociale și a comportamentului observat în timp real.Citește și: Gina Bradea, în doliu! Îndrăgita vedetă plânge de câteva zile încontinuu: „A făcut blocaj renal.”
Decizii în materie de echitate, comportament și lume reală
echității ajută la înțelegerea modului în care judecata de corectitudine este transformată în comportament. Echitatea duce la cooperare și angajament. Echitatea care demonstrează inegalitate va duce la schimbarea comportamentului în direcția corectării, evitării sau represaliilor. Aceste reacții au impact asupra deciziilor economice, manageriale și juridice.
Claritatea este evidentă la locul de muncă. Angajații se simt nemotivați și au o atitudine mai puțin cooperantă atunci când simt că nu sunt plătiți sau recunoscuți corect. Încrederea este compromisă chiar și în cazurile în care compensația este competitivă. Acest lucru arată că satisfacția față de decizii nu se bazează nici pe rezultat, nici pe proces. Echitatea nu poate fi presupusă, ci aparentă.
Compromisurile în materie de echitate sunt prezente și în experimentele comportamentale. În timpul jocurilor de negociere, oamenii își pierd adesea interesul personal pentru a impune principiile echității. Această tendință este în negarea modelelor de decizie pur raționale. Mai degrabă, comportamentul demonstrează o predilecție socială către echitate, chiar în detrimentul acesteia. Rezultatele unor astfel de descoperiri transformă modelarea alegerilor umane de către economiști și psihologi.
În mod special, echitatea este gestionabilă prin concepție. Echitatea este sporită prin transparență, uniformitate în aplicarea legii și posibilitatea de a-și exprima opinia. Atunci când indivizii știu cum s-a ajuns la o decizie, acceptarea va fi ridicată chiar și în cazul în care rezultatul este negativ. Această înțelegere este relevantă pentru structurile de politici, managementul organizațional și internet.
La urma urmei, corectitudinea nu este un obiectiv, ci o opinie dinamică bazată pe psihologie, situație și comportament observat. Echitatea semnalează acțiuni directe, în timp ce emoțiile susțin normele. Armonizarea sistemelor cu evaluarea naturală a corectitudinii de către ființele umane poate ajuta la diminuarea conflictelor și la facilitarea unor interacțiuni mai sustenabile în societate.
Citește și: Viața secretă a clădirile abandonate și decăderea urbană
Citește și: Așteptarea face ca timpul să pară mai lung decât este în realitate
Citește și: Cum ghidează subtil culorile deciziile în psihologie și marketing
