Frica umană de întuneric nu a apărut brusc; a apărut prin evoluție, modelând percepția, comportamentul de supraviețuire și răspunsurile emoționale de-a lungul istoriei.
De-a lungul istoriei omenirii, conceptul de întuneric a fost strâns asociat cu frica, pericolul și nesiguranța. Vederea nocturnă era mai slabă și mai vulnerabilă cu mult înainte de inventarea iluminatului artificial. Prin urmare, cei care au reacționat lent la întuneric au fost cei selectați prin evoluție.
Frica de întuneric este încă foarte răspândită astăzi, chiar și în locurile sigure. În ciuda riscurilor tot mai mari din viața modernă, mecanismele de supraviețuire care au fost dezvoltate cu mult timp în urmă persistă. Analizând conceptul de evoluție, condițiile de noapte și presiunile de a supraviețui, putem spune că este posibil să explicăm de ce avem încă reacții emoționale atât de puternice la întuneric.
Cum au fost legate întunericul, frica și supraviețuirea prin evoluție
Evoluția umană inițială a avut loc în contexte întunecate, unde întunericul reprezenta un pericol major. Vederea era foarte slabă noaptea, astfel încât devenea mai dificil să observi prădătorii, grupurile neprietenoase sau chiar terenurile periculoase.
Frica era un comportament de protecție, care promova comportamentul de căutare a adăpostului și minimizarea mișcării. Procedând astfel, noțiunea de întuneric a devenit direct legată de rezultatele supraviețuirii.Evoluționist, oamenii care nu au acordat prea multă atenție pericolelor nopții au fost expuși unui risc mai semnificativ. Sensibilitatea crescută la întuneric a fost adaptată prin selecția naturală în beneficiul frugalității căilor neuronale asociate cu frica. Conform studiilor efectuate în domeniul psihologiei evoluționiste, amigdala creierului a fost mai receptivă atunci când mediul era în condiții de lumină slabă.
Această evoluție a sporit capacitatea de supraviețuire prin încurajarea reticenței în condiții de vizibilitate deteriorată.În plus, au existat reacții de grup pe timp de noapte care au întărit reacțiile de frică. Prezența multor oameni laolaltă sau aproape de foc îi menține pe oameni în siguranță, mai ales în primele zile, când oamenii erau frecvent concentrați în jurul focului. În afara grupului, întunericul era indicatorul pericolului neidentificat, în timp ce lumina era indicatorul protecției.
Aceste reacții au fost influențate și de factorii de mediu. În timpul nopții, sunetul din păduri sau savane deschise era imprevizibil și de obicei asociat cu prădătorii. Incertitudinea sporită de întuneric, iar frica era un răspuns logic. Întrucât pregătirea împotriva pericolului era o chestiune de viață și de moarte, oamenii au putut învăța să echivaleze noaptea cu o mai mare vigilență și tensiune emoțională.
Citește și: Naomi de la Casa iubirii, anunț trist după despărțirea de Dorobanțu: „Am plâns toată ziua.”
Motivul pentru care frica de noapte este încă prezentă în mintea oamenilor moderni
În ciuda faptului că lumea modernă este mai puțin periculoasă, fobia de a fi în întuneric este destul de puternică. Se știe că creierul uman reacționează la noapte ca și cum ar exista amenințări la adresa supraviețuirii sale. Întunericul reduce aportul simțurilor, sporind astfel utilizarea imaginației. Prin urmare, golurile informaționale sunt umplute de frică, chiar și în cazurile în care nu există un pericol real.
Conform cercetărilor psihologice, copiii dezvoltă de obicei o frică de noapte în primele etape ale vieții lor. Acest răspuns este conform tendințelor evolutive, în sensul că ființele umane tinere erau în mod tradițional mai vulnerabile. Anxietatea suplimentară de a fi în întuneric poate fi resimțită și de adulți, dovedind că evoluția își are în continuare drumul în ceea ce privește reacția emoțională la supraviețuire.
Comparația contemporană arată că lumina artificială diminuează frica, dar nu o elimină niciodată complet. În plus, atunci când există o pierdere a luminii sau în medii nefamiliare, disconfortul însoțește rapid starea de întuneric. Această reacție indică faptul că mecanismele antice de supraviețuire încă funcționează chiar și în epoca progreselor tehnologice. Noaptea este încă simbolul incertitudinii, evocarea reacțiilor ereditare de frică.
Această corelație este utilă în practică. Prin înțelegerea faptului că frica de întuneric este o caracteristică evolutivă, oamenii pot fi capabili să o controleze. Expunerea lentă, condițiile de lumină slabă și reasigurarea cognitivă pot fi folosite pentru a depăși răspunsurile automate. Deși până în acest moment nu mai trebuie să evităm noaptea, pentru a trăi, trauma psihologică a întunericului este o moștenire imensă a dezvoltării umane.
Citește și: Școli închise și joi din cauza viscolului. Care sunt județele afectate
Citește și: Veste tristă în fotbalul românesc. Liviu Bădescu s-a stins din viață la doar 51 de ani
